“Pentru race sunt prea bătrână, pentru freestyle la fel… Mi-a mai rămas freeride-ul. Când am intrat la club, să știi că am fost destul de varză, adică nu eram vreo schioare… Nu am cum să mă apuc de altceva… Poate croșetatul, dar e în paralel cumva.”

Sonia Drăgan – foto Adrian Stoica

Care este prima ta amintire legată de schi? Ce ai simțit când ai pus prima oară schiurile în picioare?

Prima mea amintire?… La Predeal, unde este telescaunul acum, pe păntuța aia care coboară în parcare… aia a fost prima mea pantă din viață. A fost traumatizant pentru că nu știam absolut nimic, nici tata nu a știut să îmi explice exact cum se face și a zis că dacă nu cobor, rămân acolo. Mi s-a părut panta vieții mele . Aveam niște schiuri galbene de plastic cu… șirețel

Tu ești instructor de schi. Există diferențe între metoda de predare după care ai învățat tu să te dai și cea după care se predă acum?

Nu mai e școala veche după care am învățat noi când eram la club. S-a schimbat stilul, având în vedere că schiurile acum te ajută foarte mult, nu mai depui atâta efort. Gândește-te că noi ne dădeam la club pe schiuri de 1,70… 1,80. Eu mai aveam niște schiuri de la tata care aveau 1,93 parcă… Iar eu am 1,55. Dimensiunea ideală se stabilește în funcție de ce vrei să faci. De exemplu eu acum mă dau pe 1,68, freeride touring, și am găsit compromisul perfect, astfel încât să mă dau cu ele în absolut orice fel de zăpadă. Bine, nu foarte mare, dar la noi în țară nu este cazul. Pentru predat am niște schiuri de parc, foarte ușoare, foarte drăguțe și foarte simpatice.

Cât de mult a contat norocul dar și munca în formarea ta ca rider?

A fost un noroc, pentru că mulți nu au posibilitatea asta. O perioadă nu m-am dat atât de mult pentru că trebuia să îmi plătesc urcările, ski-pass-ul, și știți foarte bine că Sinaia nu este cel mai ieftin loc de pe Pământ. Am vrut să fiu mai bună tot timpul. E vorba mai degrabă de automotivare… Cred că cea mai faină competiție la care am participat a fost la Borșa, organizată de Ion Trandafir. Acolo au fost vreo 23 de băieți iar eu singura fată. Și Ion a zis că n-am ce să-ți fac, categorie pentru tine nu pot să fac, așa că o să te dai cu ei. Asta e… Nu-i nimic, am zis. După competiție mi-am dat seama că nu sunt chiar atât de varză, având în vedere că din 23 am fost a 9-a sau a 10-a… Acolo au fost toți schiorii de top de la noi din freeride. Cu cât te dai mai mult cu oameni care sunt peste tine, te pompezi mai tare și înveți foarte mult de la ei… Cred că asta e ideea, să devii din ce în ce mai bun.

Sonia Drăgan – facebook/Sonia Drăgan

Ce instructor te-a influențat cel mai mult?

Florin Juncu. Avea un stil de predat foarte mișto, să te motiveze și să îți arate că poți. Îmi spunea: este foarte simplu: tu controlezi schiurile! Având în vedere că în schiul de performanță cam asta era ideea, să tragi cât mai tare, să fii acolo, plus că pe vremea aia eram foarte mulți, trebuia să fii tot timpul pompat. La mine acum nu mai pun accent pe treaba cu “învingătorul”. Este bine că lumea mai vede și pe altcineva pe podium… De exemplu în primul an la Oslea nu am câștigat. A fost ok, nah… primul an, la anul vin din nou, mai merg și eu un pic

Pe ce fel de zăpadă preferi să te dai?

Nu prefer powder-ul neapărat. Nu mă interesează ce fel de zăpadă este… Bine, nu te gândi că îmi plac scoicile și gheața, dar dacă asta e, pe asta mă dau. Pentru că și asta te formează și îți formează stilul. Dacă vezi că poți să te dai în orice… cam asta contează.

Asculți muzică atunci cînd te dai?

În ultimii ani am renunțat să ascult muzică, pentru că te pompează foarte tare și nu mai ai contact cu realitatea. Eu mi-am lua câteva trânte destul de nasoale. Îți vine să te dai mai tare. Depinde și ce asculți, evident. Dacă e zăpadă faină și te dai cu flow, e ok, dar dacă am o linie care îmi place și mai pot să dau și un drop, deja altfel stă treaba.

Sonia Drăgan – foto Cosmin Irimia

Ai declanșat vreodată o avalanșă la care să zici frate, am pus-o?!… Care a fost cea mai periculoasă experiență pe schiuri?

Anul trecut, pe Firul Papagalului, pe bucata aia de plat pe care o știe toată lumea, înaintre de intrare în fir, a plecat o bucată de vreo 100 și ceva de metri, dar nu a curs foarte mult… cam 10-15 metri. Eu am scăpat ca o garofiță ce sunt Eram cu un prieten care tocmai își luase o pereche nouă de schiuri de freeride, cu legături noi, și a zis că vrea să meargă și el. Hai p-acolo, ca nu ne-am dat și sigur nu e nicio urmă! Eu m-am oprit la un moment dat, iar când s-a oprit el lângă mine a plecat toată bucata de zăpadă. eu m-am speriat mai mult că l-am lovit pe el… I-au sărit schiurile din picioare. M-a lovit, m-am dat peste cap, într-o fracțiune de secundă nu știu cum m-am întors și eram deja pe versantul celălalt.

Care sunt cele mai bune locuri de freeride de la noi din țară? Dar din afară?

N-am explorat foarte mult, mai am mult de explorat, dar preferatele mele sunt Bâlea și Bucegii. Și Sinaia, evident. Atâta timp cât este zăpadă, ce mai contează pe unde te dai? În Italia îmi place foarte mult zona Valle d’Aosta și mai nou, de anul ăsta, Hop Fugen din Austria. Italia îmi place pentru că are niște munți și o zonă imensă de freeride, de-aia se mai și numește Freeride Paradise. Acolo nu ai timp să te dai… am mers 5 ani de zile acolo și nu ai timp să te dai peste tot pe unde vrei. Într-un an am stat două săptămâni în Italia, două în Franța. În Franța n-am văzut strop de zăpadă în afară de ce ninsese și cea artificială, pe când în Italia, deja a doua oară când am fost, a nins de am zis că nu-i adevarat!

Ce te dă pe tine pe spate în materie de schi?

Orice înseamnă echipament de schi, de outdoor, de munte… îmi pierd nopți întregi citind review-uri, mai nou am “boala” echipamentului foarte ușor. Sper să nu ajung la ăla foarte, foarte ușor Îm place să știu cam tot ce se întâmplă, tot ce iese nou, care sunt materialele, prețurile… Am avut ocazia să merg la ISPO, la jurizarea produselor de schi… Oamenii de acolo sunt la alt nivel, iau materialul, se uită la el și îți spun totul despre el, tot ce poți să-ți imaginezi.

Tu iubești freeride și backcountry. Totuși, ai vreun trick preferat pe care îl faci sau care ți-a reușit la un moment dat?

În ultimii ani nu am mai fost în vreun park, dar îmi place să mă distrez așa… nu pot să zic că îmi plac țevile. La bigair bag, demult tare, pe la începuturi, încercam să fac un 540 și a ieșit un cork. Îți dai seama că nu am mai încercat de atunci.

Sonia Drăgan – facebook/Sonia Drăgan

Care este vârsta potrivită pentru un copil ca să se apuce de schi?

Poate să înceapă de la 3 ani, dar trebuie să îl aduci apoi la schi an de an. Mi întâi, însă, trebuie să vezi dacă îi place, pentru că aia e problema maximă. Trebuie să fie ca o joacă… În primii ani efectiv te joci cu el și îl lași să alunce. Mulți au impresia că dacă l-ai dus la schi o săptămână, o să iasă schior. Nu o să iasă niciodată schior într-o săptămână. Plus că în anul următor trebuie să-i readuci aminte tot ce a învățat. Vârsta asta, până la 7 ani e un pic dificilă.

Cât de greu este să obții sponsorizare în România?

Este foarte complicat. La noi în țară sunt foarte puțini oameni sponsorizați. Cu echipament eu am avut noroc, din 2009 am colaborat foarte frumos cu cei de la Armada. în perioada în care am fost la juniori primeam ceva echipament, dar nu era suficient. Banii se duceau mai mult la seniorii care ajunseseră deja să se ducă la competiții afară. Nu existau atât de mulți bani, încât să ne susțină pe toți. Ca să te duci în afară îți trebuie bani. Aș merge în Freeride World Qualifier… aș merge la toate competițiile, dar avâd în vedere că sunt vreo treizeci și ceva… să mergi la fiecare etapă… faci un calcul simplu, minim 500 de euro… îți dă puțin cu virgulă. Nu există un sistem ca afară, gândește-te că acolo piața este foarte mare, ei își permit să își ia niște oameni, să le dea niște bani, însă numai cei foarte buni ajung să se plimbe așa cum îi vezi tu în filme.

Cum te antrenezi vara?

Mă dau cu bicicleta, merg pe munte foarte mult, anul ăsta am zis că mă apuc de cățărat… zic de vreo câțiva ani , dar n-o s-alerg niciodată, ăsta e un lucru pe care n-o să-l fac nici măcar pe munte! La vale! La vale, pe munte îmi place!

The post Profil de rider – Sonia Drăgan VIDEO appeared first on ski-si-snowboard.ro.

Unii dintre voi sunt mai norocoși și au în gașcă pe cineva care se dă bine și îi mai învață una-alta, alții vă luați o oră sau două cu un instructor (ceea ce e un lucru foarte bun și util), sau pur și simplu vă puneți schiurile sau plăcile sub picioare, vă-ncumetați la vale și… Doamne-ajută!

Ce ar fi însă, dacă pentru vacanța de iarnă ai pune niște bănuți deoparte ca să mergi într-o tabără de inițiere/perfecționare? Ca să evoluezi!

În țară se organizează în fiecare sezon astfel de snowcamp-uri, unde participanții au incluse cazarea, masa, ski-pass-ul, instructajul și evident, distracția. Vă voi prezenta mai jos două dintre aceste tabere, unele dintre cele mai bune din țară.

foto: fresh-meat.ro // Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

ECHIPA FRESH-MEAT

Snowboard.Prieteni.Distracție

Fresh-Meat organizează de mai mulți ani mini-vacanțe la Arena Platoș și la Capra. Tabăra de freeski și snowboard îi are ca amfitrioni pe  Cristi Dogaru aka Fulgu, Dan Marcu și Ilie Stupar. Când se aglomerează seriile de învățăcei, echipa primește întăriri de la Laurențiu Stan aka Cupi, rezident în Poiană/Predeal. Când spui Fresh-Meat, spui snowboard, prieteni, distracție! Cu asta o să rămâi dacă alegi să mergi în tabără cu băieții! Aaa… de menționat că rata de recidivă la snowcamp este foarte ridicată. Cam dă dependență… Pentru că la sfârșitul fiecărei zile te vei așeza pe scaun la apres-ski cu un mare rânjet pe fățucă, spunând ”Mai vreau!” Nu e panică, barul e deschis până târziu, iar pârtia are nocturnă! Somnul e pentru acasă! Atât la Arena Platoș, cât și la Capra ai park cu elemente pentru kicker-eală, jibb-ăreală, țopăială! Magazinul Switch Ski&Surf sare la interval pentru participanți cu echipament de test gratuit și cu reduceri la cumpărături. Ca să fie bine!

Ca să îți dai seama mai bine de atmosfera de la Fresh-Camp, ia de vezi un filmuleț făcut de Sergiu Gheorhe, băiat talentat!

RIDER READY SNOWBOARD&SKI CAMP

P0w și kicker. Zbor prin golul alpin

Tabăra asta, frate, e… uau! Adică: oamenii ăștia te urcă în creierii Munților Parâng timp de 6 zile, te cazează la o cabană caldă și primitoare, îți asigură păpică și vin fiert cât poți duce și te învață să te dai. Alex Pârvan și Alex Duma organizează tabăra în fiecare sezon, cu mai multe serii, în funcție de numărul de cereri.

foto: Rider Ready // Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Ai, de asemnenea, ski-pass inclus în prețul pachetului, dar și 2 lecții de snowboarding pe zi (6 zile) pentru toate nivelurile de pregătire : începători, intermediari, avansați. Accesul se face din Petroșani, unde poti să ajungi cu mașina personală, cu trenul sau cu microbuzul. Până la telescaun mai sunt 9 km, pe care îi poți face cu mașina, cu microbuzul sau cu taxiul. Dacă ești foarte dezorientat, dă-le un telefon băieților să vină să te ia! Dacă dintr-un motiv sau altul ai pierdut telescaunul, Rider Ready vin și te cară de jos cu snowmobilul. Încearcă totuși să ajungi până în ora 15:00. Odată ajuns sus, panorama Văii Jiului și a Munților Retezat te va lăsa cu gura căscată (e ok să rămâi așa, dar să tragi buff-ul să nu-ți înghețe dinții   ), iar turele pe pârtie te vor face să adormi bâțâind din picioare, pentru că odată ce s-au obișnuit cu raiul alb, ele vor vrea să se întoarcă. Vei zburda printre brazi împovărați de iarnă, prin powder virgin și vei sări pe kickere și țevi atent construite chiar de ei doar pentru simțirea ta de bine!

Ai mai jos un montaj făcut de ski-si-snowboard.ro cu imaginile oferite de echipa Rider Ready.

Să mergi într-o astfel de tabără nu e nici scump, nici ieftin: prețurile se învârt în jurul sumei de 300 de euro. Însă banii ăștia nu vor fi o cheltuială, ci o ivestiție. Vei fi un rider mai bun, îți vei face prieteni și vei câștiga sănătate. La minte și la trup. Dacă ai cunoștință despre astfel de tabere sau chiar faci parte din ele și organizezi snowcamp-uri, scrie-ne să știm și noi să știe și alții!

The post Snowcamp în România. Unde înveți să te dai. VIDEO appeared first on ski-si-snowboard.ro.

Ca să ne răspundem la aceste întrebări, am pus plăcile pe mașini și nu ne-am oprit decât la baza telegondolei de la Ski Resort Transalpina. Nu veneam pentru prima dată în stațiune. O parte din echipa SSS mai fusese acolo și la întoarcere a rămas cu ceva… cu un gând că “trebuie să ne întoarcem!”. Și ne-am întors. Drumul de la București până la Voineasa a fost bun, excepție făcând micile porțiuni cu gropi și pietre prăvălite de pe Valea Oltului. Din Voineasa până la pârtii am făcut cam o oră pe serpentine. Cu vreo 6 km înainte de a ajunge la pârtie, vei face la stânga la indicatoarele rutiere. Vei întâlni apoi vreo 3 porțiuni de drum nu prea bune, dar nici foarte lungi, pe care va trebui să conduci cu grijă. Din mers, căutam cu privirea petice de zăpadă care să ne spună “tot înainte, că e zi de dat”. Dar zăpada de pe marginea drumului și de pe versanți se tot lăsa așteptată, iar termometrul indica multe grade cu plus! Doar în depărtare se mai ițea câte un vârf pietros și ascuțit cu fruntea albă. Nu e bine, am zis… Cu vreo 2-3 kilometri înainte de a ajunge însă, în stânga și în dreapta fâșii albe au început să se aștearnă prăfuite, dar din ce în ce mai groase. Am oprit un pic și am făcut un bulgăre. Zăpada era apoasă și grea. Nu mai ninsese consistent de vreo săptămână. Oare ce o fi pe pârtie?

Parcarea SRT // Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Cu inima strânsă am intrat în parcarea stațiunii și când am coborât din mașină, un vânt tăios și rece s-a repezit în obrajii noștri. Și nu ne spunea “plecați!”, ci “hai cu mine sus!”. L-am ascultat și am privit pârtia de sus. Prima oară din gondolă, în care ne-am întrebat “pârtia asta are congelator dedesubt?” Pantele se unduiau într-un alb perfect și purtau cu delicatețe puținii rideri care se aflau în stațiune. Pădurea de molid își scuturase demult mantaua și era de un verde-cenușiu descurajant. Vântul nu s-a lăsat mai domol nici sus. Telegondola 2 și Telescaunul erau închise din cauza rafalelor, așa că singura cale de urmat era în jos, spre Vidra. Zăpada nu era la fel ca cea de pe marginea drumului. Era consistentă și bine așezată. Poate un pic udă… Senzația care ne-a cuprins la carve-ul până jos este greu de descris. La fel și cea din timpul coborârii pe drumul din pădure, unde pe alocuri se formaseră half-pipe-uri naturale. Cu toate că era o zi cenușie, norii se mai îndurau câteodată deasupra lacului, iar ochiul bucura sufletul la vederea peisajului de vis, în plină viteză.

Pe la ora 14 norii și-au făcut milă potolind vântul și imediat a început să se miște și teleski-ul 1.  Curând, foamea din stomac a biruit foamea de alunecat. Cartofii prăjiți și cârnații de la baraca restaurant de la baza teleskiului 2 au făcut o treabă bună pe instalațiile noastre interioare. Le fel și cafeaua și vinul fiert servite la apres-ski chiar de Fery. Cum care Fery? Fery Independentul. Omul care printr-o pagina neoficiala de facebook dedicată stațiunii, a strâns mii de fani iubitori de zăpadă, aducându-i pe pârtie. Pentru că omul ăsta urcă zilnic pe pagină zeci de fotografii cu pârtia, cu zăpada, cu atmosfera din bar, astfel încât să știe toată lumea cum e la Transalpina. Gondola îl lasă dis-de-dimineață la apres-ski, face oridine cu echipa lui, are grijă ca terasa barului să fie deszăpezită și pune muzică. Ca să îți dai seama cât iubește omul ăsta locurile acelea e suficient să mergi în barul lui și să comanzi un Jager sau o cană cu vin. Vei vedea în spatele mâinilor cere îți servesc băutura un zâmbet sincer. Zâmbet pe care îl au mulți oameni care muncesc pe pârtiile de la Transalpina, și care vine dintr-un vis care se împlinește cu fiecare zi de sezon. Vedeta barului este însă Sky, o corcitură de husky cu schnauzer. Somnul de frumusețe și-l face pe podeaua de lemn iar toată pârtia este a lui, inclusiv parcarea, la care ajunge, evident, cu telegondola. Nu ai cum să-l ratezi pe Sky dacă vii la Transalpina. Ochii lui de un albastru metalic și blana lui cârlionțată îți vor atrage cu siguranță atenția. Va accepta să îl pufărești nițel, la fel cum va accepta și un sandwich. Preferabil cu carne.Pentru că era vineri și nu era aglomerație, am profitat până la ultima urcare a gondolei de fiecare metru de pârtie.

Sky – vedeta patrupedă de la SRT // Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Pârtie liberă la SRT // Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Am înnoptat la o pensiune în Voineasa unde am avut posibilitatea să ne pregătim singuri mâncarea adusă de acasă. Merită să iei în calcul această opțiune când vine vorba de cazare și masă, deoarece în stațiune nu sunt suficiente locuri care să acopere serviciile de genul ăsta pentru un flux mare de oameni. Dacă este week-end și vârf de sezon, restaurantele vor fi pline, mai ales seara, și vor acorda prioritate la masă turiștilor cazați în unitățile care aparțin de acestea. Voineasa mai are mult până să se dezvolte la acest capitol. Așadar, ca să eviți momentele neplăcute, fă rezervare din timp la pensiuni care au și restaurant sau cazează-te la altele care îți pun bucătăria la dispoziție. Iar dacă îți este incomod să cari mâncare de acasă, în mijlocul localității există un supermarket bine aprovizionat. Variante bune de cazare și masă mai sunt și la Obârșia Lotrului, la doar 7 km de pârtie, dar oferta fiind restrânsă, iarăși va trebui să îți faci rezervare din timp.

Dimineața am hotărât să mergem la snow park-ul de pe pârtie – Adrenalin Mountain Park (AMP) este cel mai mare din țară. Am plecat iar cu inima strânsă pentru că plouase toată noaptea. Cu fiecare kilometru cu care ne apropiam însă, vedeam cum stropii de ploaie erau alungați de fulgi mari, puși pe fapte și mai mari. Am aflat mai târziu că de obicei dacă plouă la Voineasa, sus pe pârtie precipitațiile sunt sub formă de ninsoare. Am ajuns destul de devreme la baza telegondolei, de teamă să nu ne oprim iar la foarte multe sute de metri de parcare, ca la ultima noastră vizită din sezonul trecut. Să parchezi departe de pârtie este și rău și bine. Este rău pentru că va trebui să îți cari echipamentul de la mașină, pentru că șoseaua se va aglomera și va fi destul de greu să te deplasezi în clăpari sau să întorci autoturismul, mai ales dacă zăpada este mare și ninge. Și este bine pentru că această aglomerație face bine acestei stațiuni, în ciuda lipsei de mediatizare la care este supusă de presă. Pentru că televiziunile se concentrează mai ales pe stațiunile din Valea Prahovei sau pe alte stațiuni mai populare, din cine știe ce interese. Să nu înțelegi greșit:  nu e un lucu rău să mergi la Poiană, la Bușteni, Azuga, Sinaia, Feleacu sau Cozla! Nicidecum! Noi iubim toate pârtiile din România! Spun doar că mijloacele de informare prezintă lucrurile un pic în defavoarea stațiunii Transalpina. De ce? Poate reușiți voi să vă dați seama… Aglomerația din parcare nu poate însemna decât că turiștilor le face plăcere să vină să se bucure de zăpadă prin aceste locuri mirifice. Iar asta ar trebui să fie un semnal pentru cei care vor să investească aici, pentru primărie și pentru guvern.

Parcarea SRT // Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Surprinzător, în acea sâmbătă nu a fost îmbulzeală nici în parcare și nici pe pârtie. Oamenii locului ne-au spus că rar se întâmplă să fie așa în week-end. Ca să eviți aglomerația, e bine să fii acolo până în ora 9. Să fim bine înțeleși: aglomerația de pe pârtiile de la Transalpina este mult sub celelalte stațiuni mari. Este suportabilă.

Sus la snow-park ne așteptau Bogdan Rusu cu o parte din echipa care se ocupă de întreținere și funcționare: Mânuță și Buu de la forumul Snow Rippers, care modelau kickerele și landingul elementelor din parc. Oamenii aceștia, împreună cu membrii echipei five-O din Baia Mare, formează o gașcă de snowboarderi bine închegată. Pe lângă snow-park, ei se ocupă și cu instructajul și inițierea în snowboarding în cadrul școlii Project Ride. Bogdan Rusu, instructor de snowboarding acreditat pe 2 continente, ne-a acordat și un interviu, pe care o sa îl puteți vedea foarte curând. Ne-a povestit despre AMP, visul lui care s-a realizat prin amabilitatea administratorilor de la Ski Resort Transalpina, despre cum s-a luptat, cum a căzut de multe ori și s-a ridicat, mânat de o singură dorință: să facă cel mai mare snow-park din România. Acum își vede visul împlinit, alături de echipa sa de rideri. Nu a fost ușor să se lupte cu birocrația, să aducă sponsori, să facă rost de bani și să adune oameni de bază în jurul lui. Pe toți îi veți recunoaște după tricoul negru cu logo-ul colorat al AMP, tras peste echipamentul de snow. Am făcut câteva ture cu băieții printre picături, pentru că erau ocupați cu instructajul și cu supravegherea parcului.

Turele din ziua aceea au fost incredibile, senzația de fericire find sporită de powder-ul depus mai ales pe marginea pârtiei și prin pădure, powder care se îngroșa centimetru cu centimetru sub fulgii hotărâți. Au funcționat tronsonul 1 al telegondolei și cele două teleski-uri, restul instalațiilor fiind oprite din cauza ceții. Ne-am dat până când ne-am dat seama că programul pârtiei s-a terminat iar Fery ne-a urat vesel o seară bună, îndreptându-se către ultima gondolă. Noi am alunecat până jos prin semi-întuneric împreună cu Project Ride și Snow Rippers. Pe drumul de întoarcere mă gândeam că nu ai cum să nu iubești un loc dacă trăiești, muncești și te distrezi alături de alți oameni care iubesc locul ăla.

De ce să vii să te dai la Ski Resort Transalpina? Pentru pârtiile bine întreținute (ai zăpadă tot sezonul, fie că plouă sau e secetă), pentru atmosfera mișto de la apres-ski, pentru hot-dog-ul delicios de la terasa de la baza telegondolei, pentru evenimentele originale care au loc de-a lungul sezonului, pentru peisajul care îți taie respirația, pentru a sări pe Adrenalin Mountain Park,  pentru a împărți un vis cu oamenii care lucrează acolo. Aaa.. și pentru Sky cel răsfățat! Fă asta, și încet-încet (pentru că suntem în România) dar sigur, vor fi și locuri de parcare suficiente, restaurante și drumuri mai bune.

În video-ul de mai jos ai să vezi doar o mică parte din ce înseamnă să te dai la SRT.

Ski-si-snowboard.ro recomandă Ski Resort Transalpina. Tu? Te dai?

The post De ce să iubești Ski Resort Transalpina. VIDEO appeared first on ski-si-snowboard.ro.

The post Cum ne-am distrat la Ski Resort Transalpina appeared first on ski-si-snowboard.ro.

The post Cum îți alegi snowboardul. Video tutorial cu Marcu appeared first on ski-si-snowboard.ro.

Poți să te înscrii la două categorii: Red Bull Oslea Hiride 2015 OPEN – adresată concurenților de nivel mediu, și Red Bull Oslea Hiride 2015 PRO – categorie pentru riderii profesioniști, adresată inclusiv celor care s-au clasat pe primele trei locuri la edițiile anterioare ale concursului sau la alte competiții asemănătoare. În ambele cazuri, experiența în freeride reprezintă un avantaj.

Perioada de înscrieri este: 13 noiembrie 2014 – 23 februarie 2015.

Atenție: numărul participanților este limitat la 120!

28 februarie 2015, Masivul Oslea, Munții Vâlcan, TE DAI?

The post RED BULL OSLEA HIRIDE dă startul la înscrieri appeared first on ski-si-snowboard.ro.

Cum alegi placa de snowboard este un lucru foarte important, indiferent că dorești să mergi ocazional la snowboarding, că ești pasionat de acest sport și mergi des pe perioada iernii la munte, sau că dorești să-l practici la nivel de performanță. Site-ul ski-și-snowboard.ro dorește să te ajute cu câteva sfaturi importante înainte de a lua o decizie în achiziționarea plăcii de snowboard.

Snowboardul este un sport de iarnă și necesită un echipament special, care nu este tocmai ieftin. Una dintre cele mai importate componente este placa de snowboard. Sunt foarte multe modele pe piață, dar trebuie să iei în calcul faptul că placa trebuie să formeze un întreg cu legăturile de snowboard și cu bocancii de snowboard, pentru ca practicantul să aibă rezultatele așteptate.

În primul rând, când alegi placa de snowboard este foarte important să știi la cel nivel ești: începător, intermediar sau avansat. Editorialul nostru se adresează, în primul rând, începătorilor și practicanților de nivel mediu, căci experții cunosc, probabil, majoritatea informațiilor prezentate mai jos.

Este foarte important pentru începători ca în primă fază să experimenteze, închiriind o placă de snowboard. În felul acesta nu dau banii pe ceva ce e posibil să nu mai foloseasca vreodată. Întâi încearcă și mai apoi cumpără! 

Sfatul ski-și-snowboard.ro este să mergi direct în stațiune, la un centru de închiriat echipamente de munte și să încerci acolo o placă de snowboard. Dacă petreci mai multe zile la munte, poți încerca mai multe plăci și în felul acesta îți poți da seama dacă îți place cu adevărat și dacă merită să-ți achiziționezi și tu una sau dacă te vei da ocazional și nu merită sa faci o astfel de investiție.

De asemenea, placa de snowboard nu ar trebui aleasă în funcție de culorile și desenele de pe ea, gândindu-te dacă se asortează sau nu cu restul echipamentul de munte, ori în funcție de preț (prețul poate depinde și de alte aspecte decât cele tehnice). Dacă totuși ești un împătimit al modei, ar fi de preferat să alegi placa de snowboard înaintea restului echipamentului de munte și abia după aceea să încerci să o asortezi.

Și mai e ceva: aspectele cromatice ale plăcii de snowboard pot fi admirate doar în fața barului (apres-ski-ului), pentru că pe pârtie vei avea viteză sau placa va fi acoperită cu zăpadă

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Există posibilitatea să-ți cumperi placă de snowboard second-hand sau aparținând unei colecții mai vechi (colecții noi apar în fiecare an, iar diferențele tehnice nu sunt așa mari, neobservabile oricum pentru un începător). Aceasta este o variantă bună dacă acum înveți să practici snowboardingul și ai testat deja plăci la vreun prieten ori la centre de închiriat echipamente sportive.

Am menţionat mai sus că nu preţul plăcii este cel mai important factor în alegerea boardului potrivit, dar poţi oricum să apreciezi cât vrei să cheltui şi ce poţi să-ți iei cu banii pe care îi ai.

Placa de snowboard mai bună este una mai uşoară (în cele mai multe cazuri), datorită materialelor folosite. Materialul ieftin dar bun, de fibră de sticlă, poate fi înlocuit de unul mai scump, din fibră de carbon, kevlar, oţel ș.a. Materialul ieftin de spumă, din miezul boardului, poate fi de asemenea înlocuit de unul mai scump, din lemn (mai elastic), din structură grilată (honeycomb), care poate fi fabricată din hârtie îndoită sau aluminiu. Talpa snowboardului poate fi făcută din mai multe materiale. Cele ieftine nu sunt foarte rapide, dar sunt mai uşor de reparat. Modelele de vârf au un material de înaltă calitate (de aceea alunecă mai bine), care absoarbe ceara mai greu, însă stricăciunile apărute sunt mai greu de reparat. Şi marginea plăcii arată diferenţe. La categoriile mai scumpe materialul folosit este oţelul inoxidabil, în loc de oţel ieftin. Trebuie menţionat că şi la capitolul design poți observa diferenţe mari de preţ. La plăcile mai scumpe producătorii fac orice pentru a căştiga inima cumpărătorilor. Mozaicuri, holograme, gravură cu laser, gravură cu poze, inscripţie cu aluminiu, sunt lucruri ce semnalează că producătorul deţine o tehnologie de vârf, care este importantă, dar nu esențială, în alegerea plăcii de snowboard.

Datorită cercetărilor în acest domeniu, tehnologia din gama de vârf începe să-şi facă apariţia şi la categoriile mai ieftine. De exemplu, un model care acum trei ani era de vârf, astăzi poate fi considerat unul obișnuit. Nivelul de pregătire nu depinde de preţul echipamentului. Dacă dorești ca placa de snowboard să fie utilizata cât mai mult timp, trebuie să ai grijă de ea! Cerurirea şi ascuţirea sunt obligatorii.

Dacă ești începător, recomandarea ski-si-snowboard.ro este să nu alegi o placă pentru tot restul vieții. Oricât de entuziasmat ești, nu arunca banii pe o placă scumpă, pentru că o să o zgârii ori o să o lovești foarte ușor. Cu siguranță va avea urme serioase la sfârșitul primului sezon, fie din cauză că ratezi virajele și ieși în decor (pietre, lemne, etc), fie că nu o să ai răbdare să cadă destulă zăpadă și vei exersa în zone nepotrivite. Un alt motiv important pentru care nu îți recomandăm o placă nouă foarte scumpă este că încă nu ți-ai definit stilul. Poate constați că ți se potrivesc viteza și stilul agresiv. Atunci ai nevoie de o placă ceva mai lungă. Dacă vrei să poți vira foarte ușor și să faci trick-uri, atunci ai nevoie de o placă ceva mai scurtă. Poate totuși vrei să faci freeride în zone neamenajate (powder) și ai nevoie de o placă mai lungă, cu anumite specificații tehnice. Ia-ți o placă second-hand și învață să stai în picioare, să te oprești, să virezi și abia apoi te poți hotărî cu ce placă de snowboard vrei să te dai.

Tipuri de plăci de snowboard

Cel mai dificil moment în procurarea echipamentului de snowboard este atunci când îți dai seama de varietatea mare a plăcilor. Alegerea trebuie să depindă întotdeauna de stilul pe care dorești să-l practici: freeride/backcountry, freestyle/jump, sau freecarve/alpine/race și de câteva detalii tehnice care să te ajute să practici stilul ales cât mai bine.

Freestyle boards – în general sunt mai scurte decât plăcile obișnuite și au o flexibilitate ce tinde de la moderat la moale (moderate to soft flex). Plăcile de snowboard freestyle sunt de obicei identice de la jumătate pe lungime (twin-tip shape), pentru a putea fi folosite în ambele direcții la fel de ușor. Au incorporate o mai mare decupare la mijloc (deep side cut), pentru întoarceri mai rapide și mai strânse. Placa de snowboard freestyle este folosită de cele mai multe ori în funpark-uri (pârtii de snowboard special amenajate pentru freestyle, pe care se găsesc componente, de la kickere, la țevi, box-uri și alte accesorii) și la pipe (un semi-tunel cu pereții laterali foarte ridicați pentru a sări mult în aer și a executa diferite acrobații).

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Park boards – sunt de la scurte la medii, sunt flexibile, tot twin-tip shape, cu un flex asemănător (twin flex). Au o distanță mai mare între legături, pentru a permite întoarceri rapide ale plăcii în mers (switch riding) și pentru a ușura rotirile (easy-spinning). Sunt folosite în special în parcuri special amenajate (funpark-uri).

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Freeride boards – mai lungi decât plăcile de freestyle și decât cele pentru funpark-uri. Flexibilitatea lor variază de la mediu la rigid și de cele mai multe ori sunt plăci direcționale. Plăcile de snowboard destinate stilului liber (freeride) sunt folosite pe tot muntele (all-mountain), pe pârtiile neamenajate (off-piste), prin locuri greu accesibile (backcountry), în locuri extreme, pe munți cu diferite tipuri de zăpadă (extreme big-mountain descents).

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Powder boards – sunt plăci de snowboard unidirecționale, cu partea din față (nose) normală sau un pic mai lată și mai ridicată și cu coada (tail) dreaptă și de obicei mai lată.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime 

All-mountain boards – sunt plăcile de snowboard cele mai des întâlnite. Reprezintă practic un mix între plăcile freeride și freestyle. Ele pot fi ajustate în funcție de legături pentru a putea fi twin-tip sau direcționale (cu mai multă flexibilitate pe partea din față).

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Race/Alpine boards – sunt boarduri mai lungi, mai înguste, mai subțiri, mai rigide și unidirecționale. Sunt folosite la concursurile de slalom și slalom uriaș și sunt proiectate să facă față cu succes și pârtiilor acoperite cu gheață. De cele mai multe ori riderii folosesc boots de plastic tari (hard-boots), care se aseamănă cu clăparii de ski. Sunt cazuri în care se folosesc și bocanci de snowboard moi (soft boots), în scop recreațional. Cu cât placa de snowboard alpine e mai scurtă, cu atât oferă mai puțină stabilitate la viteze mari.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Split boards – sunt plăci de snowboard care se pot desprinde la jumătate pe lungime și permit ca legăturile să se sucească longitudinal pe board, permițând să fie folosite și ca skiuri cross country. Au un strat special care ajută foarte mult să alunece ușor înainte, dar care nu alunecă în spate, pentru a ajuta riderii să meargă prin locuri plate sau să urce pantele. În momentul în care riderul este pregătit să se dea, jumătățile se unesc foarte ușor, formând o placă de snowboard normală.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Slide boards – sunt plăci de snowboard late, foarte moi, cu muchia ascunsă sub talpă, pentru evitarea opririi cauzate de obstacole, în timp ce practicăm slide-ul. Placa este recomandată dacă vrem să alunecăm pe suprafeţe denivelate (balustrade, bare, margini, țevi).

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Lungimea plăcii de snowboard

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Regula este să alegi o placă de snowboard care, așezată lângă tine, să ajungă între bărbie și nas. E bine să știi că experiența, greutatea, stilul pe care vrei să-l practici, precum și zăpada, trebuie toate luate în considerare când cauți snowboardul potrivit.

Lungimea plăcii este dată în centimentri, dar de multe ori se trec numai ultimele două cifre. Aşadar, o ’’placă 56’’ înseamnă un snowboard de 156 de cm. La alegerea lungimii plăcii trebuie să iei în considerare mai multe aspecte:

Înălţime:

Practicanţii mai înalţi au nevoie de o placă mai lungă cu câțiva centimetri față de regula stabilită mai sus (potrivirea între bărbie și nas).

Greutate:

O persoană cu greutate mai mare “apasă” mai tare pe placă, deci o supune unor forțe mai mari. Efectul acestei apăsări se poate observa cel mai bine atunci când te dai pe powder. Greutatea face ca placa sa nu “plutească” atât de ușor ca în cazul unei persoane mai ușoare. Această apăsare de care aminteam mai sus se simte și la viraje. Persoanele mai grele se dezechilibrează și cad mai ușor. Dacă ai o greutate mai mare decat cea corespunzătoare înălțimii tale, recomandarea este să alegi o placă puțin mai lungă, să-ți ajungă până la frunte sau să fie poate chiar cât tine.

Manevrabilitate:

Dacă vrei o placă cu o manevrabilitate bună (modul în care virează placa), atunci optează pentru una mai scurtă, dacă vrei una stabilă şi rapidă, atunci alegerea cea mai bună este o placă de snowboard mai lungă.

Stil:

Dacă eşti agresiv şi dinamic, merită să-ți cumperi o placă mai lungă, dacă vrei să fii mai lejer şi relaxat, atunci optează pentru o placă scurtă.

Lăţimea plăcii de snowboard

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Lăţimea plăcii este dată de distanţa cea mai mică măsurată între cele două muchii. Aceasta se află în mijlocul boardului. De obicei, este afişată de producători în centimetri (cm) şi milimetri (mm). Cele mai importante aspecte de luat în calcul sunt: mărimea piciorului, legăturile şi mărimea bocancilor de snowboard. La alegerea lăţimii plăcii, legăturile trebuie montate şi bocancii trebuie să fie închiși în legături. Reglarea se face în funcție de modul în care vrei să folosești echipamentul mai târziu.

Ai grijă la reglarea legăturilor! Legăturile de snowboard nu trebuie să depășească muchiile plăcii, dar nici să fie prea depărtate de marginile boardului. Bocancii nu trebuie să aibă botul sau călcâiul ieșit prea mult din legături și să depășească canturile plăcii de snowboard. Legăturile și bocancii trebuie să fie la o distanță egală față de marginile boardului.

Dacă legăturile sau bocancii de snowboard sunt prea departe de marginea plăcii, atunci nu o să ai putere maximă în timpul virajelor sau în momentul alunecării pe muchia plăcii. Dacă legăturile sau bocancii se extind prea mult peste marginile plăcii, în viraje şi în timpul alunecării pe muchii, bocancii iau contact cu zăpada și îngreunează alunecarea, dacă ești în zăpadă moale. În schimb, dacă ești pe o pârtie mai abruptă, unde zăpada e mai tare și placa este mai înclinată, problema bocancilor, care trec peste marginea plăcii, fac activitatea de snowboarding imposibilă. În cazul în care ai mărimea 42 la picior, recomandăm o placă de snowboard cu lățimea de 24 de centimetri sau chiar mai subţire. La mărimi de peste 43 recomandăm plăci de 25-26 de cm. Dacă întorci legăturile spre interior poți remedia problema, dar aceasta este o soluţie temporară. Prima dată trebuie să decizi asupra unghiului legăturilor şi apoi alegi placa de snowboard potrivită.

Flexibilitarea plăcii de snowboard

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Flexibilitatea plăcii de snowboard este un alt factor important în alegerea boardului. Plăcile moi au o manevrabilitate crescută, înveți uşor virajul prin alunecare și snowboardingul devine mai ușor. Plăcile dure se lipesc bine de zăpadă, chiar şi în virajele în care intri cu viteză mai mare. Tot plăcile de snowboard dure dau posibilitatea schimbării de muchii şi efectuării virajelor dinamice mult mai ușor, chiar şi sub practicanţi mai grei.

Duritatea plăcii poate să difere la vârf, la mijloc şi la coada boardului. Duritatea diferitelor părţi depinde de modul în care a fost fabricată placa de snowboard. Este bine să nu existe margini de duritate bine definite între diferitele părţi ale boardului. Ar fi bine ca marginea plăcii (cantul plăcii) să fie înclinată într-o linie continuă lină. Dacă duritatea plăcii se schimbă prea brusc, atunci ai de-a face cu o greşeală de fabricaţie sau cu o placă foarte uzată, cum e cazul unui board second-hand.

Arcul de margine al plăcii de snowboard

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Pentru arcul de margine al plăcii de snowboard se folosește și termenul de rază. După cum ştii, plăcile au formă de pişcot, asta înseamnă că lăţimea din mijloc este mai mică decât cea de la vărf şi coadă. Arcul de margine descrie o curbă. Această curbă poate să fie un arc, arcul unei elipse, al unei parabole sau combinaţia celor două.

Simplificând, rămânem la arcul unei elipse. Dacă acest arc este cel al unui cerc, atunci placa de snowboard seamănă mai mult cu un pişcot. Acest lucru îți asigură o manevrabilitate mai mare. În cazul în care raza cercului este de elipsă, placa va vira pe un arc mai mare şi o poți stăpâni şi la viteză mare.

Arcul de margine, flexibilitatea şi lungimea plăcii trebuie armonizate.

În video-tutorialul semnat de prietenii de la fresh-meat.ro, Dan Marcu, instructor de snowboard, vorbește despre alegerea plăcii de snowboard și ce trebuie să știi despre ea.

Mai multe detalii legate de Despre placa de snowboard și acest video găsești AICI.

Acum rămâne să te hotărăști în funcție de toate detaliile aflate, ce fel de placă de snowboard preferi. Nouă sau second-hand? Alege-ți boardul în funcție de lungime, lățime, grosime și de stilul abordat. Alege între un producător de top sau unul obișnuit, în funcție și de posibilitățile financiare. Vrei o placă de snowboard ultimul răcnet de pe piață sau iei un una mai veche?

The post Cum alegi placa de snowboard și ce trebuie să știi despre ea appeared first on ski-si-snowboard.ro.

Schiurile sunt făcute din plastic și fibră de carbon, cu ajutorul celor mai noi realizări ale ştiinţei.

Alegerea dimensiunii corecte a schiurilor are o importanță deosebită, lungimea poate influența foarte mult evoluția ta. Pe măsură ce avansezi de la stadiul de începător la cel de profesionist, lungimea schiurilor se va modifica. Iată un bun motiv pentru care merită să cumperi schiuri second hand. Pe măsură ce avansezi vei dori să le schimbi, așa că o investiție mare nu prea merită, mai ales dacă ritmul tău de învățare este alert.

Probabil că ai văzut cât de mare este oferta magazinelor de profil și poate nu e o decizie ușoară, dar trebuie să ții cont în primul rând de tipul de ski pe care vrei să îl practici, de nivelul tău de pregătire fizică și de greutatea pe care o ai. În acest tutorial, ski-si-snoowboard.ro te va învăța câteva lucruri legate de alegerea schiurilor.

Sunt anumite caracteristici pe care trebuie să le iei în seamă, și anume:

Rigiditatea schiurilor

Această caracteristică este dată de flexul longitudinal al schiurilor și de torsiunea lui. Există două tipuri de rigiditate:

SCHIURILE CU FLEXUL MOALE (SOFT SKI FLEX) – îți sunt destinate dacă ești un schior începător sau intermediar pentru că se presupune că nu schiezi cu viteză mare. Aceste schiuri soft nu beneficiază de un grad mare de precizie, vibrează la viteze mari și devin instabile. Ele nu penalizează fiecare greșeală facută și în plus, necesită un efort mai mic pentru declanșarea virajului. În cazul în care optezi pentru alegerea unor schiuri rigide (stiff ski flex), tu fiind începător sau intermediar, vor funcționa împotriva progresului tehnic și a siguranței tale.

SCHIURILE CU FLEXUL MOALE (SOFT SKI FLEX) – SKIURILE CU FLEXUL RIGID (STIFF SKI FLEX)

SKIURILE CU FLEXUL RIGID (STIFF SKI FLEX) – îți sunt recomandate dacă ești un schior cu un nivel tehnic ridicat pentru că ai nevoie de schiuri precise și stabile la viteze mari. Acestea reacționează rapid și exact la fiecare mișcare a ta. Trebuie să ai o pregătire fizică foarte bună pentru a le folosi și controla.

Dimensiunea la mijloc a schiurilor

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

SCHIURILE CARVE (sau carvurile) au dimensiunea mai mică sau egală cu 72 milimetri. Datorită mijlocului subțire, tranziția de pe o parte pe alta a schiului este mult mai rapidă. Acest lucru va duce la o durată de timp mai mare în care schiurile stau pe canturi, ceea ce îți conferă o stabilitate mult mai bună, mai ales pe zapadă tare și pe gheață. Dacă schiezi pe o pârtie amenajată, aceste schiuri sunt cele mai bune.

În această categorie intră și SCHIURILE DE CURSA (RACE), a căror principală caracteristică este rigiditatea foarte mare. Aceste modele nu pot fi folosite decât dacă ești un schior cu un nivel tehnic de expert și cu o condiție fizică excelentă.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

SCHIURILE MID FAT (schiurile medii) au dimensiunea la mijloc între 73-88 de milimetri. Schiurile din această categorie sunt cele care se descurcă bine atât pe pârtiile amenajate, cât și în zonele cu zăpadă nebătută. Sunt schiurile cel mai des folosite de schiorii amatori sau de cei de nivel mediu, din punct de vedere al pregătirii. Lățimea mai mare la mijloc asigură stabilitate și o bună flotabilitate în zăpadă mare, dar scade performanțele pe pârtiile amenajate.

SCHIURILE FAT (schiurile mari/grase) au dimensiunea între 89-100 de milimetri și sunt destinate schiatului în zăpadă adâncă, dar cu performanțe scăzute pe pârtiile bătute sau pe gheață. Se pot îmbunătăți printr-o construcție mai rigidă, însă totodată cerințele cu privire la nivelul tehnic al schiorului, cresc considerabil.

SCHIURILE SUPER FAT (schiurile super mari/ super late) au dimensiunea la mijloc mai mare de 100 de milimetri. Sunt destinate exclusiv schiatului pe zăpadă mare. Datorită bazei mari sunt foarte stabile, dar reacționează cu ușoară întârziere la mișcările schiorului. Acestea au raza mare și sunt construite pentru realizarea virajelor largi, la viteze mari. De asemenea, nivelul tehnic cerut este crescut.

Raza schiurilor și raza de virare

Raza schiurilor nu coincide cu raza de virare:

Raza schiurilor (sidecut radius) – Dimensiunile la vârf, la mijloc și la coadă formează sidecut-ul schiurilor, care în combinație cu lungimea vor determina raza skiurilor și reprezintă raza cercului pe care se înscrie forma schiurilor. Ea este indicată pe aproape toate modele.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Raza de virare – Este dată de combinația dintre raza schiului, unghiul de înclinație al acestuia în momentul virajului și lungimea pe care este inversată curbura schiului (camber), în timpul virajului.

Cu cât este mai mare sidecut-ul schiurilor, cu atât mai mare va fi și distanța pe care camberul lui va fi inversat în timpul virajului, rezultând o rază de virare mai mică. Aceasta este influențată și de pantă, de greutatea schiorului, de nivelul tehnic al acestuia și de construcția schiurilor. Nu există o rază ideală, alegerea ei depinzând mai mult de o opțiune personală.

Un element foarte important pe care puțini îl iau în calcul este raza de curbură a schiului. Dacă îți plac viteza și virajele rare e de preferat un ski cu raza de 16-18 metri. Dacă vrei să faci viraje dese, dar să cobori mai încet, e mai potrivit un ski cu raza de 11-13 metri.

Cum alegi schiurile

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Prima întrebare pe care o vei auzi într-un magazin sau într-un centru de închiriat schiuri va fi “ce înălțime ai?”. Întrebarea este parțial greșită pentru că înălțimea nu are foarte mult de-a face cu lungimea schiurilor, greutatea fiind factorul decizional. Greșeala este explicabilă pentru că între greutate și înălțime există o oarecare proporție comună la adulți. Dar ce te faci când vine un schior de 165 de centimetri și 100 de kilograme? Poți să îi dai același schi ca unuia de 166 de centimetri și 60 de kilograme? Poți! Dar nu-i va ajuta la fel…

Întrebările care ar trebui să-ți fie adresate în magazin trebuie să se refere la greutatea, înălțimea, stilul de schiat, nivelul tehnic și gradul de pregătire fizică în care te încadrezi.

Schiurile clasice (drepte) au de obicei lungimea între 175 și 220 centimetri. Există o formulă aproximativă pentru a calcula lungimea schiurilor de care ai nevoie. Aceasta este: h x 2,6 + 25 = L, unde “h“- înălțimea corpului tău măsurat în inches, iar “L“- lungimea aproximativă a schiurilor. Alegerea cea mai bună (precisă) a lungimii depinde de greutatea ta și de nivelul tehnic de pregătire pe care il deții. La momentul actual mai sunt foarte puține firme producătoare de astfel de schiuri. 

Carvurile sunt schiurile cele mai subțiri în zona legăturilor. Sunt mai late la vârf și în partea din spate. Dimensiunea acestor schiuri este cu 20-30 centimetri mai mică decât a celor clasice și ar trebui să fie aproximativ egală cu înălțimea ta. Ca regulă generală, carvurile ar trebui să ajungă între nas și bărbie, dacă ești începător, și în zona frunții, daca ești un schior mediu-avansat. 

Schiurile mai scurte te ajută să controlezi mai bine traseul la viteze mici și să iei curbe mai strânse. Schiurile, cu cât sunt mai scurte, cu atât sunt mai ușor de manevrat. Schiurile lungi sunt recomandate celor care vor să skieze agresiv, în viteză.

Tipuri de schiuri în funcţie de abilităţile tale de a skia:

SCHIURILE PENTRU ÎNCEPĂTORI – sunt făcute astfel încât să fie mai uşor să înveți tehnicile de bază. O bună pregătire fizică și un instructor bun te pot ajuta mult. Nu sunt recomandate pentru viteză și pentru stilul agresiv.

SCHIURILE PENTRU AVANSAȚI – sunt confecționate din aceleaşi materiale ca modelele sport. Aceste schiuri sunt făcute pentru o plimbare mai confortabilă la viteze ceva mai mici decât în competiții. Sunt universal valabile şi pot fi utilizate pe diferite pante şi pe diferite tipuri de zăpadă (bătătorită, gheață, powder).

SCHIURILE PENTRU SPORTIVI – sunt făcute din materiale de înaltă calitate și sunt foarte rigide, în construcţia lor folosindu-se cele mai recente evoluţii tehnologice. Aceste schiuri pot fi văzute în cadrul competițiilor de la Cupa Mondială. Ele devin după un timp accesibile pentru non-profesioniști. Pe lângă sportivi, acestea sunt folosite în principal de antrenori, sportivi şi foşti schiori buni.

Tipuri de schiuri pentru diferite activități

SCHIURILE DE CARVING – sunt cele mai populare printre schiorii de ocazie. Sunt ideale pentru pârtiie întreținute și vă vor oferi senzații de neuitat. Acestea au între 70 și 80 de milimetri lățime la mijloc (central) și aproximativ 110 milimetri la capete. Această caracteristică le face să aibă un comportament bun în virajele pe canturi.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

SCHIURILE POWDER – sunt în general mai late și mai lungi decât cele pentru pârtii, pentru a oferi stabilitate pe zăpadă powder. Acestea au între 90 și 140 de milimetri lățime în centru, iar extremitățile pot avea până la 200 de milimetri lațime (la vârf și la coadă).

Unele dintre acestea dispun de tehnologia Rocker. Această tehnologie permite extremităților să se curbeze în sus, și nu în jos, cum se întâmplă în cazul schiurilor care nu dispun de această tehnologie. Altele au fost realizate cu tehnologia reverse sidecut, și sunt mai subțiri la extremități decât în zona centrală, pentru a spori manevrabilitatea.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

SCHIURILE FREERIDE – sunt similare schiurilor powder, însă nu sunt la fel de rapide. Sunt concepute mai ales pentru o performanță bună în afara pârtiilor amenajate, dar se comportă foarte bine și pe pârtii. În general acestea sunt mai late decât schiurile all mountain, având lățimea de 80-100 de milimetri, central și în zona tălpilor. Majoritatea skiurilor freeride de generație mai nouă dispun de tehnologia rocker, care le ajută să plutească în zăpadă powder, oferindu-le în același timp comportament bun și pe pârtiile amenajate.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

SCHIURILE ALL MOUNTAIN – până și numele acestor schiuri sugerează că sunt potrivite pe orice tip de zăpadă. Au forma similară cu cea a schiurilor de carving, însă le deosebește lățimea centrală, care se situează undeva între 75 și 90 de milimetri. Acestea asigură o stabilitate mai bună pe zăpada powder, în afara pârtiilor amenajate.

Pe piață e disponibilă o gamă foarte largă de schiuri de tip all mountain cu caracteristici diferite. Unele sunt asemănătoare schiurilor de curse, în timp ce altele adoptă o formă mai apropiată de cea a schiurilor de freeride.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

SCHIURILE BIG MOUNTAIN – au de obicei între 90 și 130 de milimetri lățime, iar lungimea lor variază între 180 și 210 centimetri, fiind mai lungi și mai late decât alte categorii de schiuri. Acestea sunt ideale în afara pârtiilor, fiind și foarte rapide în același timp.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

SCHIURILE SLALOM – au devenit tot mai scurte. Cei mai rapizi schiori folosesc acum unele chiar și de 160 de centimetri, în vreme ce acum câțiva ani nici nu concepeau schiuri mai scurte de 200-205 centimetri. Flexibile și ușoare, acestea oferă viteză și manevrabilitate pe pârtiile tari, însă nu sunt o alegere bună în afara pârtiilor.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

SCHIURILE DE SLALOM URIAȘ (giant slalom) – sunt mai rigide decât cele de slalom, având în același timp radiusul mai mare. Sunt puțin mai lungi pentru a asigura stabilitate și edge grip-ul pe pârtie.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

SCHIURILE TWIN TIP – sunt preferatele tinerilor care aleg atracțiile parcurilor de zăpadă. Schiurile twin-tip, cunoscute și ca skiuri freestyle, sunt caracterizate de extremitățile identice. Înainte de a alege schiuri twin-tip, testați o pereche pentru a vă asigura că acestea sunt alegerea potrivită.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

SCHIURILE CROSS COUNTRY – diferă de cele alpine prin faptul că sunt mult mai ușoare și sunt concepute pentru parcurgerea distanțelor mari pe diferite tipuri de teren, nu exclusiv la vale. Legăturile lasă călcâiele să se ridice de pe schiuri, permițând o mișcare mai apropiată de cea firească în mers. Mulți preferă schiurile neceruite, datorită aderenței acestora.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

SCHIURILE CROSS COUNTRY RACING – rapide și înguste, sunt ideale pentru traseele amenajate de Cross Country, însă nu sunt potrivite pentru a explora trasee neumblate. Acestea pot avea specificații diferite și doar în funcție de tipul de zăpadă puteți afla dacă sunt potrivite sau nu.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

SCHIURILE TOURING – pot avea o varietate de forme și stiluri. Modelele mai late, mai ales cele cu marginile metalice, sunt concepute pentru teren accidentat, iar cele mai ușoare sunt concepute pentru pârtiile întreținute. Multă lume folosește schiuri freeride pentru touring pentru că acestea se adaptează mai ușor diferitelor condiții.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

SCHIURILE TELEMARK – cei care folosesc acest model virează punând piciorul din exteriorul direcției în care merg, în fața celuilalt din interiorul ei, flexând genunchiul acesta și mai mult, astfel încât skiază și par a purta un singur ski mai lung. Dacă nu ești expert, un model mai iertător ce virează ușor va fi ideal. Cele lungi sau rigide pot fi periculoase sau greoaie pentru începători. Aceste tipuri de schiuri sunt folosite de unii amatori de freeride.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Sfaturi utile pentru alegerea skiurilor

Culoarea și designul nu sunt criterii de alegere.

Dacă ești începător, ski-si-snowboard.ro îți recomandă să folosești schiuri închiriate, dar nu alese la întâmplare, ci în funcție de dimensiunile pe care le dorești (lungime, rază de curbură, lățime vârf/coadă). Sunt foarte multe centre de închiriat la aproape oricare pârtie de ski și este aproape imposibil să nu găsești ceva pe placul tău.

De ce îți recomandăm acest lucru? Dacă ești la început și ai condiție fizică și abilități motrice medii, în maxim 20 de ore de schi treci de nivelul începător. Mai departe, la nivelul intermediar o să ai nevoie de altă lungime a schiurilor. În plus, dacă acum ți se potrivesc unele mai lente, dar mai ușor manevrabile, este posibil ca peste puțin timp să ai nevoie de altele mai rapide.

Pentru început, încercă o pereche de schiuri puțin mai scurte, cu raza 11-13 m și puțin mai înguste. Mergi câteva zile cu ele, eventual încearcă și altele de dimensiuni apropiate. Perfecționează-ți stilul și caută-ți din nou schiurile potrivite la centrele de închiriat și abia după aceea cumpără-ți.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Nu alerga după schiuri care sunt mult peste nivelul tău tehnic și peste pregătirea ta fizică!

Încearcă să alegi modele din gamele care ți se potrivesc. Dacă ești începător, nu alege modele din gama de freeride, race sau freestyle. Pentru a putea practica aceste discipline, trebuie să fi trecut de nivelul de începător în schiul de pârtie și să ai o bază tehnică bine pusă la punct.

Încearcă să alegi modele care se potrivesc cel mai bine cu tipul de zăpadă pe care o să te dai în majoritatea timpului!

Alege cel mai rigid schi din gama care ți se potrivește dacă te dai mai tot timpul pe zăpadă tare.

Dacă pârtia pe care cobori e bine bătătorită ai nevoie de un ski mai îngust, în schimb dacă preferi zăpadă afânată ai nevoie de un ski mai lat.

Echipa SSS recomandă să testezi schiurile pe care dorești să le cumperi.

The post Schiurile. Cum alegi schiurile și ce trebuie să știi despre ele appeared first on ski-si-snowboard.ro.

Bețele de ski sunt folositoare când te dai în powder, când ajungi pe teren foarte denivelat (bose, movile, moguli), pe pante abrupte, pe gheață etc. Folosirea corectă a bețelor ajută foarte mult la înlănțuirea/legarea virajelor, la sincronizarea mișcărilor și la obținerea și menținerea echilibrului.

Pentru a fi eficiente trebuie să fie ușoare și flexibile, dar în același timp, stabile și rezistente. Un aspect important este că trebuie să aibă în primul rând lungimea potrivită. Pentru începători, bețele de ski model de bază sunt mai mult decât potrivite. Skiorii avansați utilizează unele mai ușoare, cu formă aerodinamică, iar cei care participă la concursuri au bețe de ski speciale. Deci, ia ce se potrivește nivelului tău tehnic de skiat.

Bețele de ski. Scurta istorie a bețelor de ski

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Bețele de ski erau făcute la început din lemn, apoi din bambus (anii 1930) și oțel (anii 1940, începutul anilor 1950). În 1958 au fost inventate cele din aluminiu. Cele folosite în zilele noastre, din materiale compozite, sunt mai tari decât cele din aluminiu. 

Aproape de capătul tijei este un “coș” rotund, cu scopul de a împiedica afundarea adâncă a bățului. Acesta are forme variate: de la cele mici, sub aspectul unui con, până la cele largi, de forma unui fulg de zăpadă. Coșurile mici sunt folosite pe bețele de concurs, cele largi sunt utilizate în zăpadă afânată, iar cele intermediare sunt folosite de oameni obișnuiți care vin la munte și vor să practice schiatul.

La capătul superior al bățului este mânerul, ce are o curea fixă sau detașabilă. Aceasta se trece peste încheietura mâinii pentru a asigura o priză mai sigură și a preveni pierderea bățului, în eventualitatea unei căzături.

Se folosește câte unul în fiecare mână. Bețele de ski trebuie alese după statură.

Cum alegi lungimea bețelor de ski

Folosirea unei perechi de bețe cu lungimea potrivită ție este imperativă pentru a putea schia corect. Unele alese necorespunzător, fie că sunt mai lungi sau mai scurte decât cel bune, îți vor altera poziția fundamentală pe skiuri și pot deveni chiar periculoase. În cazul în care până acum ai avut bețe nepotrivite, o să vezi o mare diferență atunci când le vei schimba cu cele corespunzătoare, diferență care se va simți prin îmbunătățirea poziției fundamentale și implicit a stilului de skiat.

Echipa SSS îți va arăta cum poți alege bețele de ski potrivite pentru tine. Sunt câțiva pași pe care trebuie să îi urmezi:

Stai în picioare, drept, cu coatele apropiate de corp și cu antebrațul flexat, astfel încât unghiul dintre braț și antebraț să fie de 90 de grade.

Ai grijă la brațe, coatele trebuie să fie apropiate de corp și pumnii strânși în fața ta, ca și cum ai ține bețele de ski.

Pune pe cineva să te urmărească sau uită-te într-o oglindă în cazul în care nu ai pe cineva prin preajmă și poziționează antebrațele astfel încât să fie paralele cu podeaua.

Roagă pe cineva să-ți măsoare distanța dintre degetul mare de la mână și podea.

În cazul în care nu te poate ajuta nimeni, du-te lângă un perete cu un creion sau un abțibild, reia-ți poziția și fă un ușor semn pe perete sau lipește abțibildul în dreptul degetului mare. După această operație, măsoară distanța de la semn până la podea.

Lungimea obținută este cea a bățului potrivit pentru tine. La aceasta trebuie să adaugi alți 5 centimetri pentru că atunci când vei pune skiurile și clăparii în picioare vei fi mai înalt.

Stai cu genunchii flexați când probezi bețele de ski pentru că asta va fi poziția corectă în care le vei utiliza. În funcție de acesta flexie a genunchilor, antebrațul este posibil să fie sau nu paralel cu solul.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Pentru a avea mai multă precizie în aflarea lungimii potrivite, încălță clăparii și ține bețele de ski cu vârful în sus, astfel încât mânerul să atingă podeaua. Ține bățul de ski direct sub coș, astfel încât degetul mare să-l atingă. În această poziție, antebrațul și bățul trebuie să închidă un unghi de 90 de grade. Dacă unghiul este mai mare, aveți nevoie de un băț mai lung; dacă este mai mic de 90 de grade, acesta trebuie să fie mai scurt.

Sfaturi :

Atenție! Bețele prea scurte sau prea lungi sunt periculoase în viraje, dau o poziție greșită corpului și îți pot afecta stilul de schiat.

Dacă ai reușit să stabilești lungimea potrivită, roagă-l pe vânzător să-ți arate cum se prinde corect mânerul. Este indicat să încerci cu mănuși, în așa fel încât poți să verifici dacă este potrivită cureaua, care este reglabilă, în general. Nu strică dacă mânerul este dotat cu opritoare pe partea inferioară și superioară, deoarece permit o prindere mai bună (asemănătoare cu un joystick).

Bețele de ski sunt măsurate în cm sau inches, dar poți folosi un convertor pentru a afla cealaltă valoare.

Bețele de ski se construiesc cu dimensiuni care cresc cu 5 cm pentru fiecare lungime nouă, 100, 105, 110, 115 cm. Deci, dacă ești nevoit să rotunjești dimensiunea, mai bine alegi valoarea mai mare, pentru că un băț mai lung se poate tăia, un băț mai scurt nu se poate lungi.

Dacă bățul este prea scurt, mișcările trebuie să fie ample, iar acest lucru te va dezechilibra și obosi. Dacă acesta este prea lung va fi incomod. Dacă nu te simți bine cu bețele de ski alese, poți oricând să te duci la un magazin sau un atelier să le ajustezi.

Bețele de ski. Materialele bețelor de ski

Materialul este criteriul imediat următor în alegerea bețelor de ski. Producătorii cunoscuți recomandă aliajul de aluminiu, fiind un material ușor și rezistent în timp. În general, vârful este de metal, ușor ascuțit, iar baretele de mână ar trebui să fie reglabile.

Noua construcție a bețelor de ski din Air Carbon HM 20% iese imediat în evidență prin greutatea mult redusă, comparativ cu Alu 7075. Diferența este sesizabilă, o reducere cu 15% a greutății fără a afecta în niciun fel rigiditatea. O reducere cu aprox 92 g/m aduce o considerabilă îmbunătățire a gradului de balans al bețelor. Rezultatul: brațe mai puțin obosite la finalul zilei. Bețele se remarcă acum și prin rezistența crescută la rupere, neputând să fie îndoite atât de ușor ca înainte.

Transfer de “know-how” la cel mai înalt nivel. Poziția de lider pe care o ocupă Fischer în domeniul skiului nordic se datorează numeroaselor concepte și tehnologii care, după ce au fost implementate cu succes, sunt acum integrate și în domeniul skiului alpin. Schiorii de tură vor beneficia astfel de QuickFit Strap pentru cea mai rapidă introducere/scoatere a mâinii în/din curelușa schiului, fără a-i aduce modificări acesteia și Cork Lite Handle, pentru o utilizare mai armonioasă a bețelor.

Cu ajutorul noii construcții, Fischer combină beneficiile a doua materiale total opuse, suprapunându-le pe straturi: Air Carbon și Alu Core.

Comparând cu materialul deosebit de bun, Alu 7075, noul material este cu 20% mai ușor și 30% mai rigid, dar și cu 30% mai rezistent la rupere. Miezul de aluminiu dă forma bețelor de ski și le face extrem de rezistente. Nu se vor rupe ușor nici chiar la impactul cu margini ascuțite.

Greutatea mult redusă a bețelor și rigiditatea sunt date de Air Carbon. Skiorii vor beneficia de balansul mult îmbunătățit al acestora și rezistență la rupere (nu se vor îndoi ca cele din aluminiu).

Accesoriile reprezintă un element important în alegerea bețelor, căci îți ușurează tura de ski. Aici fac referire la opritoarele de pe mâner, care împiedică mâna să alunece de pe băț și materialul din care sunt confecționate mânerele, care oferă cea mai bună prindere (grip) pentru palme.

Tipuri de bețe de ski

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Bețele de ski alpin (Alpine Ski Poles) – Sunt folosite în competițiile de viteză mare, precum Slalom Uriaș, Super G, Coborâre și Combinata Alpină (Giant Slalom, Super Giant Slalom, Downhill și Speed Skiing). Pot avea designul făcut să se îndoaie și să ia forma corpului schiorului în poziția de viteză (flexată), pentru a reduce frecarea cu aerul și pentru încetinirea vitezei schiorului. La Slalom, sunt folosite bețele de ski drepte, și deși reduc viteza, răspund mai bine la comenzi, ajutând skiorul.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Bețele de ski nordice (Nordic Ski Poles) – Sunt folosite în special pentru competițiile de cros, biatlon, etc. Sunt mai lungi decât bețele de ski alpin.

Bețele de ski nordice pentru mers (Nordic Walking Ski Poles) se aseamănă foarte mult cu bețele de ski de cros, doar că sunt mai scurte și au un coș mai mic decât al acestora.

Stilurile coșului variază foarte mult în funcție de cum sunt folosite. Bețele de ski utilizate pe pârtiile neamenajate (back-country ski poles), cu zăpadă adâncă, au coșul de pe băț mult mai mare, în timp ce bețele de ski viteză au coșul mai mic și mai ușor. Pentru stilurile back-country și touring, bețele de ski pot fi și telescopice, astfel încât pot fi ajustabile ca lungime.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Bețele folosite pentru freestyle sunt mai lungi decat cele folosite în schiatul clasic.

Cum folosești bețele de ski pe pârtie (scurt curs practic / scurt tutorial)

O priză corectă pe mânerul bățului este prima condiție pentru a puncta corect cu bățul de ski. Introdu mâna prin curelușă și apoi apucă ferm mânerul bățului de ski.

Un aspect foarte des neglijat este poziția mâinilor față de corp. Ideal este ca între acestea să fie o distanță puțin mai mare (cu cca 10 cm) decât lâțimea corpului tău și încheieturile mâinilor să iasă în afara proiecției corpului cu cca 10 cm. Nu “stoarce” mânerele bețelor, dar fă o priză fermă pe ele. Brațele ar trebui să fie relaxate și în poziția corectă să nu ai umerii ridicați.

Ține mâinile în fața corpului, (la distanță una față de cealaltă, așa cum am spus mai sus), iar acestea să se afle în plan vertical, puțin deasupra nivelului taliei. Din această poziție, vârfurile bețelor ar trebui să se afle în spatele călcâiului clăparilor tăi, în pozitia inițială de începere a alunecării.

Începutul mișcării de punctare cu bățul presupune o rotire a încheieturii mâinii, astfel încât monturile pumnului să ajungă în sus (se rotește partea de sus a încheieturii mâinii – cea dinspre degetul mare – spre interior). Traiectoria descrisă de vârful bățului nu trebuie să fie una dreaptă, spre în față, ci ușor în exterior, însă în orice caz, vârful bățului trebuie să depășească vârful clăparului. Trebuie să atingă ușor zăpada, gata pentru a puncta, dar fără să rămână prea mult timp în contact cu zăpada.

În cele mai multe situații de ski punctarea trebuie să fie ușoară, nu trebuie să “omori” zăpada prin înfigerea bețelor. Un balans bun al bețelor aduce imediat o sincronizare bună a mișcărilor și un ritm al virajelor. Numai în situații deosebite, cum ar fi, printre movile/denivelări/bose, o punctare energică poate să fie bună pentru echilibru.

Vorbind de sincronizare, apare întrebarea firească: te miști cu grație, dar când faci mișcarea (de a puncta cu bețele de ski)?

Momentul potrivit pentru a puncta este la așezarea skiurilor pe cant. Mișcarea descrisă de băț ajută la așezarea părții superioare a corpului în direcția virajului următor și, ca urmare, virajele se înlănțuie cursiv. Tendința de a derapa este mult mai puțin pronunțată. De reținut că, în cazul în care te dai în viraje scurte, de îndată ce bățul interior a făcut punctare, celălalt băț (vârful) trebuie să înceapă mișcarea spre înainte.

Cel mai mult se simte efectul unei bune folosiri a bețelor de ski atunci când alegi viraje scurte (stil slalom). Dacă nu controlezi bine brațele/mâinile și dacă faci mișcări prea ample, echilibrul va fi mai slab, iar virajele nu vor fi cursive.

Dimensiunea bețelor are o importanță deosebită și prea adesea neglijată, în consolidarea poziției skiorului. Folosirea unor bețe prea lungi te poate pune în poziția “pe spate”, unde ai o stabilitate redusă, cu centrul de greutate în spatele poziției de echilibru.

De asemenea, dacă “uiți” mâinile în spatele corpului, vei fi tot “pe spate”, iar stabilitatea ta va fi redusă.

Dacă ții mâinile prea jos, vei avea o poziție artificială “pe față”, cauzată aplecării trunchiului și nu a flexării genunchilor.

Deși se spune că în tehnica de carving, bețele nu sunt atât de importante, poziția bețelor/încheieturilor contribuie la realizarea mult doritei angulații (orientarea trunchiului la un unghi diferit față de picioare și față de zăpadă). Mâinile prea apropiate de corp împiedică realizarea angulației corecte. 

O poziție pe care o vedem adesea pe pârtie este cea cu brațele desfăcute (care împiedică realizarea balansului corespunzător al bețelor), ce solicită o rotire prea amplă a trunchiului.

Ridicarea excesivă a brațului exterior te va înclina prea mult în viraj și iarăși pierzi din stabilitate.

În mod normal, brațele nu trebuie să se încrucișeze în fața corpului (desigur, nici în spatele acestuia), pentru că astfel pot provoca o rotație involuntară a trunchiului, ce duce la pierderea controlului virajului (de obicei se derapează in exces).

Bețele sunt un foarte bun “barometru” al problemelor de echilibru, identificând: păstrarea contactului prelungit cu zăpada dupa punctare, târârea bețelor de ski pe zăpadă pentru echilibrare, prize prea strânse pe mânerul acestora (crispare), etc. Mâinile și bețele pot fi edificatoare pentru stilul și nivelul de ski pe care îl ai, precum și pentru anumite probleme/lacune în tehnică.

Dacă vrei să-ți îmbunătățești tehnica și să ai senzații frumoase pe zăpadă, acordă puțin mai multă atenție asupra bețelor de schi și modului în care le folosești.

The post Bețele de ski. Cum alegi bețele de ski și ce trebuie să știi despre ele appeared first on ski-si-snowboard.ro.

Istoria snowboardului și snowboardingului – începuturi încețoșate

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

În prima parte a secolului XX au apărut câteva proiecte cu sănii construite pe principiul snowboardului. Succesul l-a avut cel realizat de M.J. “Jack” Burchett, în anul 1929. Acesta a tăiat o bucată de furnir pe care și-a prins picioarele, ajutat de o frânghie de rufe, iar cu frâiele de cal a prins vârful plăcii (pentru a-și ține echilibrul mai bine și pentru a putea ridica vârful plăcii în curbe), construind astfel primul model de placă din istroria snowboardului.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Până să fie făcut următorul pas în istoria snowboardului au trecut peste 30 de ani când, Tom Sims, elev în clasa a VIII-a, a construit un Ski Board (denumirea inițială dată de fondator), ca proiect la ora de atelier.

Tom Sims>>>Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Tom Sims este adesea creditat pentru construirea primului snowboard când, în 1963 a modificat un skateboard pentru a aluneca pe zăpadă, Aceasta a fost o idee influențată în mare parte datorită experienței sale în surf.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Multe versiuni ale snowboard-ului au fost făcute cu până la 100 de ani înainte de primul model comercial fabricat, dar se crede că primul exemplar a fost inventat și fabricat în Utah la începutul anilor 1970. Există, de asemenea, surse care susțin că primul snowboard Snurfer a fost proiectat de catre Sherman Poppen pentru fiica sa, în 1965, în Muskegon, Michigan.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

În istoria snowboardului este cunoscut faptul că acest sport, dar și echipamentul de snowboard au fost dezvoltate independent de către trei americani: Tom Sims, Jake Burton Carpenter și Dimitrije Milovich.

Istoria snowboardului și snowboardingului – apariția snurfului

În anul 1965, Sherman Poppen inventează snurferul. Fascinat de surfing, deși nu îl încercase niciodată, Poppen privește dealul înzăpezit din spatele casei sale din Muskegon, Michigan și are o revelație: “Soția mea era însărcinată și m-a rugat să fac ceva să le scot pe cele două fiice afară din casă. Când am văzut dealul, m-am gândit: De ce nu?“. Aducându-și aminte de încercările fiicei sale, Wendy, de a sta în picioare pe sanie, Poppen prinde două schiuri între ele cu șuruburi și leagă o frânghie de vârfuri pentru menținerea echilibrului. După câteva zile, toți copiii din vecini se rugau de domnul Poppen, vrând să se dea pe ceea ce doamna Poppen numise “Snurfer” – o combinație între cuvintele “snow” și “surf“.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Prototipul avea 1,20 metri lungime, asemănător surfului de apă, făcut dintr-o scândură subţire, fără canturi, fără legături, cu numai două desene pe partea superioară a plăcii (arătau locul de poziţionare a picioarelor), cu scândura ce era legată cu o sfoara de vârful uşor ridicat. Virajele depindeau de noroc, dar şi aşa utilizarea acesteia era spectaculoasă.

Șase luni mai târziu, Poppen oferă licența companiei “Brunswick” și în următorii zece ani, peste un milion de bucăți făcute din plastic se vând în secțiunile sport ale lanțurilor de magazine și în magazinele de jucării.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Preţul de numai 20 de dolari al unei plăci de snurf a permis multora să-şi achiziţioneze una, surfiştii considerând-o o experienţă incitantă.

Deși nu a fost decât o jucărie, Snurfer-ul are câteva merite ce trebuie recunoscute. Sherman Poppen a organizat competiții care au deschis drumul spre ceea ce avea să se întâmple.

Istoria snowboardului și snowboardingului – primele plăci de snowboard

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Pe parcursul anilor 1970 și 1980, când snowboardul a început să devină mai popular, pionieri cum ar fi Dimitrije Milovich, Sonny Sini, Jake Burton Carpenter (fondator al Burton Snowboards din Londonderry, Vermont), Tom Sims (fondator al Sims Snowboards), Chuck Barfoot (fondator al Snowboards Barfoot) și Mike Olson (fondator al Gnu Snowboards), au venit cu noi modele pentru plăci și mecanisme care să dezvolte încet, încet snowboardul și alte echipamente conexe pe care le cunoaștem astăzi.

Printre dezvoltatori se numără și părintele snowboardului, Jake Burton Carpanter, care la sfârșitul anilor 1960 și mai târziu, a descoperit că tehnologia din schiuri poate îmbunătăți snowboardul.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Se pare ca Jake Burton Carpenter, fondatorul celei mai mari companii de snowboard din lume, “Burton Snowboards“, își aduce aminte că prima aventura pe zăpadă a fost pe Snurfer. La fel și Dimitri Milovich, ce a înființat “Winterstick Snowboards” la sfârșitul anilor 70 și Chris Sanders cu “Avalanche Snowboards“, înființată  la începutul anilor ’80.

În anul 1968 a avut loc primul eveniment de snurf, “Snurfing contest”, considerat concursul de pionierat al Boardercrossului de astăzi, participanţii pornind toţi în același timp, învingătorul fiind cel ajuns primul la sosire.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Dimitrije Milovich, un surfer de pe coasta de est a avut ideea de alunecare pe tăvile de la cantină. După această experiență a început să dezvolte desene și modele de snowboard. În 1975, el a înființat o companie numită Winterstick, care a fost menționată de revista Newsweek. La proiectare s-a bazat pe designul plăcii de surf, dar a lucrat la fel ca la schiuri. În primăvara anului 1976, skateboarderii Welsh Jon Roberts și Pete Matthews au dezvoltat o punte de placaj cu legături pentru utilizarea plăcii cu piciorul, la tabăra de școală Ogmore-by-Sea, Țara Galilor, Marea Britanie. În continuare, puntea a fost mult mai scurtă decât cea a plăcii de snowboard curentă. Marginile teșite și convexe și poliuretanul lăcuit de jos în sus pe placă au condus la o rapidă alunecare la vale, cu o capacitate limitată de cotitură.

Istoria snowboardului și snowboardingului – primele companii de snowboard

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

După mai bine de 9 ani, în anul 1977, Jack Burton Carpanter înfiinţează propria întreprindere, “Burton Boards”, în Londonderry (Vermont), având ca obiect de activitate confecţionarea Snow-urilor. El dotează snurful cu legături de schi nautic, îl botează Back Hill, dar nu foloseşte încă binecunoscutele canturi metalice.

După apariția modelelor lui Shermann şi Burton, considerate o afacere profitabilă, au încercat și alţii să aducă inovaţii la construcţia plăcilor. Ca urmare, s-a născut Winterstick-ul lui Dimitri Milowich şi “banana zburătoare” a lui Bob Weler.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Sonny Sini a proiectat “cizma și cârligul” și designul snowboard-ului în 1979, care a utilizat una din fibrele de carbon pentru un design elegant. El a lucrat în continuare la dezvoltarea unui sistem de legare a board-ului cu un specializat set de bocanci, pentru a se “înfige” pe snowboard. Desenele și modelele sale au fost ulterior abandonate, deoarece nu au permis riderului să se desprindă cu ușurință din legături, în timpul folosirii. El nu a avut șansa de a-și înregistra drepturile de autor ale desenelor și modelelor sale, deoarece la scurt timp de la concepția lor a murit, după ce a căzut din elicopter.

În 1979, pentru prima dată s-a desfășurat Campionatul Mondial de Snurfing și a avut loc la Parcul Pando lângă Grand Rapids, Michigan. Jake Burton Carpenter a venit din Vermont pentru a concura cu un snowboard de design propriu. Au fost multe proteste din partea concurenților despre faptul că Jake intra în concurs cu un non-board snurfer, dar Paul Graves, snurfer de top, și alții au susținut că ar trebui să i se permită lui Jake să concureze. O nouă divizie a fost creată și câștigată de acesta, ca operator unic. Cursă a fost considerată primul concurs de snowboard și stă la baza snowboarding-ului competitiv de astăzi.

Istoria snowboardului și snowboardingului – apariția snowboardului

Începutul anilor ’80 aduce modificări substanţiale la construcţia plăcii, împrumutând cât mai mult din tehnologia fabricării schiurilor. Se înlocuieşte astfel simpla placă din lemn, apărând construcţia lamelată tip sandwich, cu canturi de oţel pe muchiile boardului. Legăturile erau încă moi, de tip surf. Ulterior se vor perfecţiona.

Primul eveniment de snowboard competitiv a fost un mic concurs in Leadville, Colorado, în anul 1981.

În următorul an, în 1982, a fost susținut primul Campionat Național de Snowboard la Sucide Six, în Woodstock, Vermont.

Tom Sims, photo Bud-Fawcett, Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

În 1983, primul Campionat Mondial a avut loc la Soda Springs, California. Tom Sims, fondator al Sims Snowboards, a organizat evenimentul cu ajutorul lui Mike Chantry, un instructor de snowboard de la Soda Springs. Acesta a fost primul concurs de snowboard compus din 3 probe: slalom, coborâre şi half-pipe.

Popularitatea tot mai mare a snowboardingului se reflectă în recunoașterea sa ca sport oficial, în 1985; prima Cupă Mondială a avut loc în Zürs, Austria.

În același an se desfășoară și Primul Campionat Mondial în SUA (Breckenridge), iar după încă doi ani, în 1987, se desfăşoară pentru prima dată Cupa Mondială.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

După această dată, sportivii încep să se specializeze pe proba alpină, pe de o parte, iar pe de altă parte, pe proba de half-pipe, cu procedee împrumutate din skateboard. De altfel, prin dimensiunile şi forma plăcii, snowboardul se aseamănă cu skateboardul. La probele alpine, în timpul competiţiilor se putea observa uşor provenienţa (pe continente) competitorilor, cei din Europa luând startul în clăpari de schi.

Istoria snowboardului și snowboardingului – primele competiții oficiale

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

În 1985, Campionatele Mondiale de Snowboard au fost lansate în Lake Tahoe, California. Acum, FIS organizează campionate mondiale anual, iar ISF organizează un concurs numit tot campionat mondial, ținut bianual.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

În 1986, europenii au început să organizeze evenimente regionale. Federația Internațională de Snowboard a organizat primele Campionate Mondiale în 1993.

În 1986-1987 încep să apară reviste de specialitate, filme de snowboard, corolarul acestei activităţi fiind un film al companiei Fall-Line Films, în care se prezintă sărituri profesionale şi teritorii (pârtii) pentru snowboard extrem. Este perioada în care se pun bazele tehnice şi metodice ale celui mai preferat şi satisfăcător stil, Free Ride-ul (plimbarea), pentru marea masă a practicanţilor (Steve Graham şi Damien Sanders).

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Trei factori au ajutat la popularizarea snowboardingului în anii 1980. Întâi, materialele și tehnologia împrumutate de la fabricarea schiurilor făceau mersul cu snowboardul mai ușor. De exemplu, fabricanții au adaugat margini metalice, făcând astfel snowboard-ul mai subțire la mijloc, facilitând luarea virajelor. Al doilea, o revenire a skateboardului în anii 1980, când practicanții l-au luat ca alternativă pentru iarnă. Al treilea a fost deschiderea pârtiilor de ski pentru snowboarderi. Snowboard International Association (ISA) a fost fondat în 1994 pentru a oferi concursurilor o lege universală. În plus, United States of America Snowboard Association (USASA) prevede instruirea și organizarea concursurilor de snowboard în SUA. Astăzi, evenimentele de mare profil ale snowboarding-ului, cum ar fi: Jocurile Olimpice, Iarna X-Jocuri, US Open și alte evenimente sunt difuzate la nivel mondial. Multe stațiuni alpine au parcuri cu teren pentru snowboarding.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

În 1983, mai puțin de 10% din stațiunile de ski din Statele Unite și Europa au acceptat snowboarderi pe pârtii, iar în 1997 doar câteva îi interziceau.

Inițial, zonele de ski au adoptat acest sport într-un ritm mult mai lent decât în cazul celorlalte sporturi de iarnă publice. Într-adevăr, pentru mulți ani au existat animozitați între skiori și snowboarderi, care au condus la concursuri între cele două sporturi. Primii snowboarderi au fost interziși pe piste de administratorii parcurilor.

În 1985, 10% din zonele de ski din SUA au permis snowboardingul, cu o proporție similară și în Europa. Cu echipamente și abilități îmbunătățite treptat, acesta a devenit acceptat. În 1990, cele mai mari domenii de ski au pante separate pentru snowboard. Acum, aproximativ 97% din toate zonele de ski din America de Nord și Europa sunt și pentru snowboarding și toate stațiunile mari au și fun-park-uri și zone special amenajate pentru freestyle.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Un an excelent pentru snowboard a fost 2004, cu 6,6 milioane de participanți la evenimente (concurenți, organizatori si spectatori). Un purtător de cuvânt al industriei a spus că cei mai mulți snowboarderi au vârste cuprinse între 18-24 de ani și că femeile constituie 25% din participanți.

Deși este în mare parte acceptat ca sport, mai sunt încă stațiuni care nu permit accesul snowboarderilor, cum ar fi: Alta Ski Area, Deer Valley și Vermont’s Mad River Glen.

Filmul documentar Istoria Snowboardului (We Ride: The Story of Snowboarding)

Crăciunul anului 1965, Michigan. În garajul unei case dintr-o suburbie, un bărbat se hotărăște să lege două skiuri unul de celălalt, așa încât fiica lui mai mică să se poată bucura de zăpadă în iarna aceea. Și astfel a început totul – snowboardul, un sport cu milioane de fani în toate colțurile lumii avea piatra de temelie pusă.

Documentarul “Istoria snowboardului” (“We Ride: The Story of Snowboarding”) este primul film de acest gen. O incursiune cinematografică în istoria acestui sport, de la originile sale, în anii ’60, pâna la boom-ul din ’90 și acceptarea sa ca sport de sine stătător, trecând prin revoluția adusă de Jack Burton în lumea snowboardingului.

Narat de Jason Lee, documentarul  aduce în fața telespectatorilor zeci de tineri pasionați de snowboard gata să împărtășească celor asemenea lor, dar și neinițiaților, cele mai incitante detalii legate de acest sport.

Scris și regizat de Jon Drever și Orlando von Einsiedelm, documentarul are în distribuție legende ale snowboardului ca Danny Davis, Terje Haakonsen și Jason Lee.

Filmul First Descent (The Story Of The Snowboarding Revolution)

Am hotărât să includem aici și acest film pentru că are destul de multe imagini vechi cu începuturile snowboardului și interviuri/mărturisiri ale pionerilor acestui sport.

First Descent este un film documentar despre snowboarding, apărut în anul 2005.

Snowboarderii care apar în acest film sunt foarte cunoscuți în această industrie: Shawn Farmer, Nick Perata, Terje Haakonsen, Hannah Teter și Shaun White, iar invitatul surpriză este nimeni altul decât Travis Rice.

În First Descent regăsim 3 generații de snowboarderi, filmul scoțând la iveală progresul rapid al acestei industrii și mișcări de-a lungul a 2 decenii și jumătate.

Majoritatea scenelor sunt filmate în Alaska, în regiuni izolate (back country), pe piscuri de munte, în care s-a ajuns cu ajutorul elicopterului (helli ski).

The post Istoria snowboardului și snowboardingului appeared first on ski-si-snowboard.ro.