De ce să iubești Ski Resort Transalpina. VIDEO

De la Voineasa vei șerpui cale de o oră pe serpentine și porțiuni neasfaltate pe alocuri, iar dacă este vârf de sezon și vei ajunge mai târziu la pârtie, probabil vei parca la mai multe sute de metri de baza ei, pentru că locurile din parcarea terminată în proporție de 90% se vor fi ocupat deja. Și atunci, pentru ce atâta chin? Chiar asa! De ce să mergi în locul ăla izolat și îndepărtat când ai la dispoziție atâtea stațiuni mai “centrale”? Citiți până la capăt și veți vedea de ce.

Ca să ne răspundem la aceste întrebări, am pus plăcile pe mașini și nu ne-am oprit decât la baza telegondolei de la Ski Resort Transalpina. Nu veneam pentru prima dată în stațiune. O parte din echipa SSS mai fusese acolo și la întoarcere a rămas cu ceva… cu un gând că “trebuie să ne întoarcem!”. Și ne-am întors. Drumul de la București până la Voineasa a fost bun, excepție făcând micile porțiuni cu gropi și pietre prăvălite de pe Valea Oltului. Din Voineasa până la pârtii am făcut cam o oră pe serpentine. Cu vreo 6 km înainte de a ajunge la pârtie, vei face la stânga la indicatoarele rutiere. Vei întâlni apoi vreo 3 porțiuni de drum nu prea bune, dar nici foarte lungi, pe care va trebui să conduci cu grijă. Din mers, căutam cu privirea petice de zăpadă care să ne spună “tot înainte, că e zi de dat”. Dar zăpada de pe marginea drumului și de pe versanți se tot lăsa așteptată, iar termometrul indica multe grade cu plus! Doar în depărtare se mai ițea câte un vârf pietros și ascuțit cu fruntea albă. Nu e bine, am zis… Cu vreo 2-3 kilometri înainte de a ajunge însă, în stânga și în dreapta fâșii albe au început să se aștearnă prăfuite, dar din ce în ce mai groase. Am oprit un pic și am făcut un bulgăre. Zăpada era apoasă și grea. Nu mai ninsese consistent de vreo săptămână. Oare ce o fi pe pârtie?

Parcarea SRT // Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Cu inima strânsă am intrat în parcarea stațiunii și când am coborât din mașină, un vânt tăios și rece s-a repezit în obrajii noștri. Și nu ne spunea “plecați!”, ci “hai cu mine sus!”. L-am ascultat și am privit pârtia de sus. Prima oară din gondolă, în care ne-am întrebat “pârtia asta are congelator dedesubt?” Pantele se unduiau într-un alb perfect și purtau cu delicatețe puținii rideri care se aflau în stațiune. Pădurea de molid își scuturase demult mantaua și era de un verde-cenușiu descurajant. Vântul nu s-a lăsat mai domol nici sus. Telegondola 2 și Telescaunul erau închise din cauza rafalelor, așa că singura cale de urmat era în jos, spre Vidra. Zăpada nu era la fel ca cea de pe marginea drumului. Era consistentă și bine așezată. Poate un pic udă… Senzația care ne-a cuprins la carve-ul până jos este greu de descris. La fel și cea din timpul coborârii pe drumul din pădure, unde pe alocuri se formaseră half-pipe-uri naturale. Cu toate că era o zi cenușie, norii se mai îndurau câteodată deasupra lacului, iar ochiul bucura sufletul la vederea peisajului de vis, în plină viteză.

Pe la ora 14 norii și-au făcut milă potolind vântul și imediat a început să se miște și teleski-ul 1.  Curând, foamea din stomac a biruit foamea de alunecat. Cartofii prăjiți și cârnații de la baraca restaurant de la baza teleskiului 2 au făcut o treabă bună pe instalațiile noastre interioare. Le fel și cafeaua și vinul fiert servite la apres-ski chiar de Fery. Cum care Fery? Fery Independentul. Omul care printr-o pagina neoficiala de facebook dedicată stațiunii, a strâns mii de fani iubitori de zăpadă, aducându-i pe pârtie. Pentru că omul ăsta urcă zilnic pe pagină zeci de fotografii cu pârtia, cu zăpada, cu atmosfera din bar, astfel încât să știe toată lumea cum e la Transalpina. Gondola îl lasă dis-de-dimineață la apres-ski, face oridine cu echipa lui, are grijă ca terasa barului să fie deszăpezită și pune muzică. Ca să îți dai seama cât iubește omul ăsta locurile acelea e suficient să mergi în barul lui și să comanzi un Jager sau o cană cu vin. Vei vedea în spatele mâinilor cere îți servesc băutura un zâmbet sincer. Zâmbet pe care îl au mulți oameni care muncesc pe pârtiile de la Transalpina, și care vine dintr-un vis care se împlinește cu fiecare zi de sezon. Vedeta barului este însă Sky, o corcitură de husky cu schnauzer. Somnul de frumusețe și-l face pe podeaua de lemn iar toată pârtia este a lui, inclusiv parcarea, la care ajunge, evident, cu telegondola. Nu ai cum să-l ratezi pe Sky dacă vii la Transalpina. Ochii lui de un albastru metalic și blana lui cârlionțată îți vor atrage cu siguranță atenția. Va accepta să îl pufărești nițel, la fel cum va accepta și un sandwich. Preferabil cu carne.Pentru că era vineri și nu era aglomerație, am profitat până la ultima urcare a gondolei de fiecare metru de pârtie.

Sky – vedeta patrupedă de la SRT // Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Pârtie liberă la SRT // Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Am înnoptat la o pensiune în Voineasa unde am avut posibilitatea să ne pregătim singuri mâncarea adusă de acasă. Merită să iei în calcul această opțiune când vine vorba de cazare și masă, deoarece în stațiune nu sunt suficiente locuri care să acopere serviciile de genul ăsta pentru un flux mare de oameni. Dacă este week-end și vârf de sezon, restaurantele vor fi pline, mai ales seara, și vor acorda prioritate la masă turiștilor cazați în unitățile care aparțin de acestea. Voineasa mai are mult până să se dezvolte la acest capitol. Așadar, ca să eviți momentele neplăcute, fă rezervare din timp la pensiuni care au și restaurant sau cazează-te la altele care îți pun bucătăria la dispoziție. Iar dacă îți este incomod să cari mâncare de acasă, în mijlocul localității există un supermarket bine aprovizionat. Variante bune de cazare și masă mai sunt și la Obârșia Lotrului, la doar 7 km de pârtie, dar oferta fiind restrânsă, iarăși va trebui să îți faci rezervare din timp.

Dimineața am hotărât să mergem la snow park-ul de pe pârtie – Adrenalin Mountain Park (AMP) este cel mai mare din țară. Am plecat iar cu inima strânsă pentru că plouase toată noaptea. Cu fiecare kilometru cu care ne apropiam însă, vedeam cum stropii de ploaie erau alungați de fulgi mari, puși pe fapte și mai mari. Am aflat mai târziu că de obicei dacă plouă la Voineasa, sus pe pârtie precipitațiile sunt sub formă de ninsoare. Am ajuns destul de devreme la baza telegondolei, de teamă să nu ne oprim iar la foarte multe sute de metri de parcare, ca la ultima noastră vizită din sezonul trecut. Să parchezi departe de pârtie este și rău și bine. Este rău pentru că va trebui să îți cari echipamentul de la mașină, pentru că șoseaua se va aglomera și va fi destul de greu să te deplasezi în clăpari sau să întorci autoturismul, mai ales dacă zăpada este mare și ninge. Și este bine pentru că această aglomerație face bine acestei stațiuni, în ciuda lipsei de mediatizare la care este supusă de presă. Pentru că televiziunile se concentrează mai ales pe stațiunile din Valea Prahovei sau pe alte stațiuni mai populare, din cine știe ce interese. Să nu înțelegi greșit:  nu e un lucu rău să mergi la Poiană, la Bușteni, Azuga, Sinaia, Feleacu sau Cozla! Nicidecum! Noi iubim toate pârtiile din România! Spun doar că mijloacele de informare prezintă lucrurile un pic în defavoarea stațiunii Transalpina. De ce? Poate reușiți voi să vă dați seama… Aglomerația din parcare nu poate însemna decât că turiștilor le face plăcere să vină să se bucure de zăpadă prin aceste locuri mirifice. Iar asta ar trebui să fie un semnal pentru cei care vor să investească aici, pentru primărie și pentru guvern.

Parcarea SRT // Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Surprinzător, în acea sâmbătă nu a fost îmbulzeală nici în parcare și nici pe pârtie. Oamenii locului ne-au spus că rar se întâmplă să fie așa în week-end. Ca să eviți aglomerația, e bine să fii acolo până în ora 9. Să fim bine înțeleși: aglomerația de pe pârtiile de la Transalpina este mult sub celelalte stațiuni mari. Este suportabilă.

Sus la snow-park ne așteptau Bogdan Rusu cu o parte din echipa care se ocupă de întreținere și funcționare: Mânuță și Buu de la forumul Snow Rippers, care modelau kickerele și landingul elementelor din parc. Oamenii aceștia, împreună cu membrii echipei five-O din Baia Mare, formează o gașcă de snowboarderi bine închegată. Pe lângă snow-park, ei se ocupă și cu instructajul și inițierea în snowboarding în cadrul școlii Project Ride. Bogdan Rusu, instructor de snowboarding acreditat pe 2 continente, ne-a acordat și un interviu, pe care o sa îl puteți vedea foarte curând. Ne-a povestit despre AMP, visul lui care s-a realizat prin amabilitatea administratorilor de la Ski Resort Transalpina, despre cum s-a luptat, cum a căzut de multe ori și s-a ridicat, mânat de o singură dorință: să facă cel mai mare snow-park din România. Acum își vede visul împlinit, alături de echipa sa de rideri. Nu a fost ușor să se lupte cu birocrația, să aducă sponsori, să facă rost de bani și să adune oameni de bază în jurul lui. Pe toți îi veți recunoaște după tricoul negru cu logo-ul colorat al AMP, tras peste echipamentul de snow. Am făcut câteva ture cu băieții printre picături, pentru că erau ocupați cu instructajul și cu supravegherea parcului.

Turele din ziua aceea au fost incredibile, senzația de fericire find sporită de powder-ul depus mai ales pe marginea pârtiei și prin pădure, powder care se îngroșa centimetru cu centimetru sub fulgii hotărâți. Au funcționat tronsonul 1 al telegondolei și cele două teleski-uri, restul instalațiilor fiind oprite din cauza ceții. Ne-am dat până când ne-am dat seama că programul pârtiei s-a terminat iar Fery ne-a urat vesel o seară bună, îndreptându-se către ultima gondolă. Noi am alunecat până jos prin semi-întuneric împreună cu Project Ride și Snow Rippers. Pe drumul de întoarcere mă gândeam că nu ai cum să nu iubești un loc dacă trăiești, muncești și te distrezi alături de alți oameni care iubesc locul ăla.

De ce să vii să te dai la Ski Resort Transalpina? Pentru pârtiile bine întreținute (ai zăpadă tot sezonul, fie că plouă sau e secetă), pentru atmosfera mișto de la apres-ski, pentru hot-dog-ul delicios de la terasa de la baza telegondolei, pentru evenimentele originale care au loc de-a lungul sezonului, pentru peisajul care îți taie respirația, pentru a sări pe Adrenalin Mountain Park,  pentru a împărți un vis cu oamenii care lucrează acolo. Aaa.. și pentru Sky cel răsfățat! Fă asta, și încet-încet (pentru că suntem în România) dar sigur, vor fi și locuri de parcare suficiente, restaurante și drumuri mai bune.

În video-ul de mai jos ai să vezi doar o mică parte din ce înseamnă să te dai la SRT.

Ski-si-snowboard.ro recomandă Ski Resort Transalpina. Tu? Te dai?