VIDEO: Profil de rider – interviu cu Adolf Bobo

Exista mulți rideri în România care se dau al dracului de bine. Execută aproape de perfecțiune trick-urile, din punct de vedere tehnic. Puțini sunt însă cei care se dau cu stil. Perfecțiunea fără amplitudinea și eleganța cu care merită făcut trick-ul este ca o mâncare delicioasă, gătită impecabil, dar fără condimente și, mai ales, fără vinul ăla bun pe care îl savurezi după, sau în timpul mesei. Adolf “Bobo” Gherghelah este unul dintre acei snowboarderi care o ard cu stil pe zăpadă. Prin venele lui curge sânge alb, ca zăpada virgină așternută la Mădărași la prima ninsoare, iar inima lui probabil că are formă de snowboard. Altfel nu îmi explic pasiunea lui care, efectiv o simți atunci când stai la povești cu omul ăsta.

“Am primit niște bocanci nr. 44… eu port 40 jumate… M-am dus pe munte. Primeam câte doi lei să urc pe teleski. Cădeam… nu mă mai primeau încă o dată. Aveam o singură șansă pe week-end”, povestește Bobo despre cum a început să se dea.

Mentorul lui și omul care l-a remarcat și l-a ajutat mult este nimeni altul decât Kinda Geza. Nu cred că mai e cazul să mai spun cine e Geza. Cu toții îl iubim și îl respectăm pe acest călăreț singuratic, campion al României de vreo 6 ori. Bobo a încercat să se dea și cu schiurile dar nu i-a plăcut. I se pare mai cool stance-ul și poziția pe snowboard. “Mama spune spune că e mai periculos așa.” spune el.

Când nu e zăpadă, Adolf Bobo se dă în continuare. Este unul dintre cei mai buni skateri din țară. “O bordură, o pereche de teniși, skateboard… sunt de ajuns. Mă dau de fericire! “ Mai nou a descoperit că are o nouă pasiune – biciclitul; participă la concursurile de downhill ca să bată femeile . Liniștiți-vă, omul nu e vilolent. Sunt câteva concurente talentate care se dau și nu vrea să fie în urma lor, atâta tot.

Privindu-l, mi-am dat seama că talentul cu care a fost înzestrat ar fi nimic fără hotărâre, ambiție și multă muncă. Ăăă.. muncă? Ce muncă? Omul ăsta își trăiește visul și nu ai cum să nu te molipsești și tu de starea lui de fericire atunci când eși alături de el pe munte. El nu simte munca. Simte visul. Aievea. Chiar – tu ce ai de gând?