Am plecat vineri pe o ploaie măruntă. Pe la Vâlcea ploaia s-a transformat în lapoviță și ninsoare, iar cu cât urcam mai mult, precipitațiile se răreau și vântul înceta să mai bată. Vremea era în continuare mohorâtă. Încă de pe serpentinele de raliu de la Novaci și până la Rânca, peisajul a dispărut treptat-treptat înghițit de o ceață densă cu o vizibilitate până la maxim 10 metri.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Când am ajuns la Rânca, pârtiile nu se vedeau din cauza ceții, deși instalația de transport pe cablu (teleski) de pe pârtia M1 funcționa. Dacă nu avea rost să filmez pe o asemenea vreme, am vizitat stațiunea la picior până în locul în care nu mai era deszapezit cel mai înalt drum din România: Transalpina.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Ne-am cazat la Taverna Olteanului. Modul de alegere a pensiunii: avea parcarea curațată de zăpadă și arata mai bine decît celelalte 2-3 pensiuni cu parcările curățate de zăpadă. Nu am fost dezamăgiți de alegerea făcută – o pensiune ospitalieră, cu camere nu doar curate ci și moderne (abia împlinise 6 luni de existență). Mâncarurile erau ca în poveste, nu doar alese ci și foarte gustoase, iar prețurile deși nu erau cele mai mici din stațiune, nu erau foarte mari.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Bucătarul merită toate laudele, iar peisajele schimbătoare din camera de la etajul 3 au făcut deliciul serii.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime – Sunt 9 fotografii cu peisajele schimbatoare in decursul a 2-3 ore

Pârtiile de la Rânca

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

A doua zi am vizitat Pârtiile Stațiunii Rânca. Erau deschise doar 2 din cele 4 pârtii, respectiv M1 și M2. Pârtiile de la Rânca sunt destinate în principal începătorilor având un grad de dificultate mic.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Sunt câteva porțiuni frumoase, printre copaci, pe lângă pârtie, unde în zilele cu powder merită să te dai off-piste.

Tot în Rânca mai există o pârtie de ski și snowboard, la aproximativ 1-2 kilometri distanță față celelalte, Pârtia Rânca 1 – Păpușa.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Pârtia și Apres Ski-ul erau aproape îngropate în zăpadă, dar nu erau deschise.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Oamenii din zonă spuneau că investiția nu a fost făcută cu cap și că este singura zăpadă pe care a văzut-o pârtia pe sezonul acesta, deoarece patronii nu au investit și în câteva tunuri de zăpadă. Având în vedere că temperatura a fost constant sub 0 grade, probabil localnicii au un punct de vedere solid pentru atragerea și altor turiști în una din cele mai înalte stațiuni din România.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Am plecat de la Rânca cu amintiri frumoase și imagini de vis imprimate pe retină.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

The post Excursie de poveste la Rânca FOTO+VIDEO appeared first on ski-si-snowboard.ro.

Ioana Savu

       Suntem boarderi cu bun-simț, n-avem noi treabă, dar ne mai aud urechile câteodată niște dume ce ne cam calcă pe tail. Din proprie experiență și nu numai, tind să cred că următoarele replici, care încep să-și cam merite și statutul de clișee, ar bucura destul de mult majoritatea boarderilor dacă ar fi, pe cât posibil ocolite sau măcar adresate la “bâză” atunci când chiar nu te poți abține.

1. “Ah, tu porți cască pentru că nu știi să te dai…”

Amuzant sau nu, minunata replică mi-a fost transmisă cu toată încrederea că singurii care ar trebui să poarte cască sunt începătorii. Că sunt un mic kamikaze atunci cand mă chinui cu ceva anume pe pârtie și aterizez în cap de cele mai multe ori până-mi iese… e altă tocană de cartofi. Pentru mine casca e un must have și ar trebui să fie pe primul loc în lista de protecții pentru snowboarding, no matter what, fie că te dai pentru distracție sau în competiții. Și motivul e cât se poate de simplu: Gândește-te că vrei să te dai. Mult. Pentru tot restul vieții și dincolo de ea. Mai mult decât atât, nu porni de la premisa că o să vină un moment al vieții în care o să fii atât de bun încât nici nu-ți va mai trebui cască vreodată.

2. “Vai, de s-ar opri odată ninsoarea asta…”

Ne udăm la picioare, n-avem încălzire în scaune, musai să rașchetăm parbrizul, ne pică fulgul pe nas de ni-l julește, măcar o umbrelă de-aveam…și lista tânguirilor continuă în timp ce eu zâmbesc diabolic privind la ninsoare prin cei 2 metri de geam de la birou, ascultând colegi de muncă cu probleme grave de sezon. Și mă gândesc că trebuie să verific legăturile, să-mi încarc skipass-ul și să o șterg de-acolo, direct în munți. Văd, văd că ninge și nu pot să mă gândesc decât la dragul meu Postăvar, ascuns sub valurile de alb unite cu cerul. Și seara, în drum spre casă, mai dau și de un taximetrist văicărindu-se că “ce iarnă grea, tu copilă… ce geruri, ne prăpădim cu toții mintenaș!”

3. “Da’ ce… mai e zăpadă?!”

Nu, îmi scot placa la un film. Bine, recunosc, era 5 iunie… într-o dimineață când m-am trezit înaintea celui mai șmecher cocoș din sat și m-am urcat în tren direct spre Sinaia. Planul era să ne dam pe una din văile rămase înzăpezite din Bucegi și eu să mă încumet a face primele sărituri. Având în vedere tonele de grade de afară, oamenii se abțineau în măsura în care puteau să nu se uite la mine contrariați că avusesem toate șansele să greșesc anotimpul. Ei bine, n-am greșit și mai mult decât atât, am avut parte de super-zăpadă, cu prima săritură făcută la kicker de un metru și, deși n-am pupat landing frumos (pentru că m am înfipt în el, teehee!), m-a ambiționat să exersez toată ziulica aceea frumoasă de început de vară. Așa că… dacă nu-i zăpadă în fața blocului, sigur nu-i nicăieri 😉

4. “Nu puteai si tu sa alegi ski-ul?”

Păi ba da, numai că nu. Eterna și nemuritoarea gâlceavă dusă la extrem câteodată, căreia unii îi acordă mai multă importanță decât ar trebui. Într-adevăr, boarderule, nu-ți convine, de exemplu, că pierzi viteza atunci când trebuie să ocolesti vreun schior, dar eviți totuși să te opărești și cauți să te dai și off-piste pentru că la urma urmei îți place liniștea muntelui, că de-aia te dai, apreciezi și contribui la pacea de pe munte. Și totuși… deși ești conștient că nu te face mai grozav faptul că ești hater de schiori, ai prefera ca replicile de genul ăsta să rămână în creierele celor care le-au “gândit”, nu?

În altă ordine de idei – sigur te-a lovit și pe tine:

“Hopa, pârtie cu teleski, ce facem?”

Ce să și facem, ne adaptăm. Ba cu o legătură prinsă, ba cu ambele, ba ne tragem pe fese la propriu. Unii boarderi au devenit experți, alții încă se mai chinuie sau nici nu se mai complică să elaboreze vreun skill de urcat mai ușor cu teleski-ul. Primele mele experiențe cu teleski-ul? Să fi fost vreo 10-15 metri de “călătorie”cel mult, în care tot ce făceam era să stau crispată şi să mă închin imaginar, poate-poate ajung şi eu într-un final. N-a fost să fie chiar atunci, dar şi când a fost! Ideea e că pe orice parte ai intoarce și ai suci datele problemei, schiorii vor fi forever avantajați la asta, motivul e lesne de priceput. Cu toate astea, vremurile în care boarderii erau descalificaţi din prima la teleski sunt demult apuse, pentru că, vorba aia…la vremuri grele, şi boarderi pe măsură!

The post Replici de evitat când vorbești cu un boarder appeared first on ski-si-snowboard.ro.

Ca să ne răspundem la aceste întrebări, am pus plăcile pe mașini și nu ne-am oprit decât la baza telegondolei de la Ski Resort Transalpina. Nu veneam pentru prima dată în stațiune. O parte din echipa SSS mai fusese acolo și la întoarcere a rămas cu ceva… cu un gând că “trebuie să ne întoarcem!”. Și ne-am întors. Drumul de la București până la Voineasa a fost bun, excepție făcând micile porțiuni cu gropi și pietre prăvălite de pe Valea Oltului. Din Voineasa până la pârtii am făcut cam o oră pe serpentine. Cu vreo 6 km înainte de a ajunge la pârtie, vei face la stânga la indicatoarele rutiere. Vei întâlni apoi vreo 3 porțiuni de drum nu prea bune, dar nici foarte lungi, pe care va trebui să conduci cu grijă. Din mers, căutam cu privirea petice de zăpadă care să ne spună “tot înainte, că e zi de dat”. Dar zăpada de pe marginea drumului și de pe versanți se tot lăsa așteptată, iar termometrul indica multe grade cu plus! Doar în depărtare se mai ițea câte un vârf pietros și ascuțit cu fruntea albă. Nu e bine, am zis… Cu vreo 2-3 kilometri înainte de a ajunge însă, în stânga și în dreapta fâșii albe au început să se aștearnă prăfuite, dar din ce în ce mai groase. Am oprit un pic și am făcut un bulgăre. Zăpada era apoasă și grea. Nu mai ninsese consistent de vreo săptămână. Oare ce o fi pe pârtie?

Parcarea SRT // Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Cu inima strânsă am intrat în parcarea stațiunii și când am coborât din mașină, un vânt tăios și rece s-a repezit în obrajii noștri. Și nu ne spunea “plecați!”, ci “hai cu mine sus!”. L-am ascultat și am privit pârtia de sus. Prima oară din gondolă, în care ne-am întrebat “pârtia asta are congelator dedesubt?” Pantele se unduiau într-un alb perfect și purtau cu delicatețe puținii rideri care se aflau în stațiune. Pădurea de molid își scuturase demult mantaua și era de un verde-cenușiu descurajant. Vântul nu s-a lăsat mai domol nici sus. Telegondola 2 și Telescaunul erau închise din cauza rafalelor, așa că singura cale de urmat era în jos, spre Vidra. Zăpada nu era la fel ca cea de pe marginea drumului. Era consistentă și bine așezată. Poate un pic udă… Senzația care ne-a cuprins la carve-ul până jos este greu de descris. La fel și cea din timpul coborârii pe drumul din pădure, unde pe alocuri se formaseră half-pipe-uri naturale. Cu toate că era o zi cenușie, norii se mai îndurau câteodată deasupra lacului, iar ochiul bucura sufletul la vederea peisajului de vis, în plină viteză.

Pe la ora 14 norii și-au făcut milă potolind vântul și imediat a început să se miște și teleski-ul 1.  Curând, foamea din stomac a biruit foamea de alunecat. Cartofii prăjiți și cârnații de la baraca restaurant de la baza teleskiului 2 au făcut o treabă bună pe instalațiile noastre interioare. Le fel și cafeaua și vinul fiert servite la apres-ski chiar de Fery. Cum care Fery? Fery Independentul. Omul care printr-o pagina neoficiala de facebook dedicată stațiunii, a strâns mii de fani iubitori de zăpadă, aducându-i pe pârtie. Pentru că omul ăsta urcă zilnic pe pagină zeci de fotografii cu pârtia, cu zăpada, cu atmosfera din bar, astfel încât să știe toată lumea cum e la Transalpina. Gondola îl lasă dis-de-dimineață la apres-ski, face oridine cu echipa lui, are grijă ca terasa barului să fie deszăpezită și pune muzică. Ca să îți dai seama cât iubește omul ăsta locurile acelea e suficient să mergi în barul lui și să comanzi un Jager sau o cană cu vin. Vei vedea în spatele mâinilor cere îți servesc băutura un zâmbet sincer. Zâmbet pe care îl au mulți oameni care muncesc pe pârtiile de la Transalpina, și care vine dintr-un vis care se împlinește cu fiecare zi de sezon. Vedeta barului este însă Sky, o corcitură de husky cu schnauzer. Somnul de frumusețe și-l face pe podeaua de lemn iar toată pârtia este a lui, inclusiv parcarea, la care ajunge, evident, cu telegondola. Nu ai cum să-l ratezi pe Sky dacă vii la Transalpina. Ochii lui de un albastru metalic și blana lui cârlionțată îți vor atrage cu siguranță atenția. Va accepta să îl pufărești nițel, la fel cum va accepta și un sandwich. Preferabil cu carne.Pentru că era vineri și nu era aglomerație, am profitat până la ultima urcare a gondolei de fiecare metru de pârtie.

Sky – vedeta patrupedă de la SRT // Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Pârtie liberă la SRT // Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Am înnoptat la o pensiune în Voineasa unde am avut posibilitatea să ne pregătim singuri mâncarea adusă de acasă. Merită să iei în calcul această opțiune când vine vorba de cazare și masă, deoarece în stațiune nu sunt suficiente locuri care să acopere serviciile de genul ăsta pentru un flux mare de oameni. Dacă este week-end și vârf de sezon, restaurantele vor fi pline, mai ales seara, și vor acorda prioritate la masă turiștilor cazați în unitățile care aparțin de acestea. Voineasa mai are mult până să se dezvolte la acest capitol. Așadar, ca să eviți momentele neplăcute, fă rezervare din timp la pensiuni care au și restaurant sau cazează-te la altele care îți pun bucătăria la dispoziție. Iar dacă îți este incomod să cari mâncare de acasă, în mijlocul localității există un supermarket bine aprovizionat. Variante bune de cazare și masă mai sunt și la Obârșia Lotrului, la doar 7 km de pârtie, dar oferta fiind restrânsă, iarăși va trebui să îți faci rezervare din timp.

Dimineața am hotărât să mergem la snow park-ul de pe pârtie – Adrenalin Mountain Park (AMP) este cel mai mare din țară. Am plecat iar cu inima strânsă pentru că plouase toată noaptea. Cu fiecare kilometru cu care ne apropiam însă, vedeam cum stropii de ploaie erau alungați de fulgi mari, puși pe fapte și mai mari. Am aflat mai târziu că de obicei dacă plouă la Voineasa, sus pe pârtie precipitațiile sunt sub formă de ninsoare. Am ajuns destul de devreme la baza telegondolei, de teamă să nu ne oprim iar la foarte multe sute de metri de parcare, ca la ultima noastră vizită din sezonul trecut. Să parchezi departe de pârtie este și rău și bine. Este rău pentru că va trebui să îți cari echipamentul de la mașină, pentru că șoseaua se va aglomera și va fi destul de greu să te deplasezi în clăpari sau să întorci autoturismul, mai ales dacă zăpada este mare și ninge. Și este bine pentru că această aglomerație face bine acestei stațiuni, în ciuda lipsei de mediatizare la care este supusă de presă. Pentru că televiziunile se concentrează mai ales pe stațiunile din Valea Prahovei sau pe alte stațiuni mai populare, din cine știe ce interese. Să nu înțelegi greșit:  nu e un lucu rău să mergi la Poiană, la Bușteni, Azuga, Sinaia, Feleacu sau Cozla! Nicidecum! Noi iubim toate pârtiile din România! Spun doar că mijloacele de informare prezintă lucrurile un pic în defavoarea stațiunii Transalpina. De ce? Poate reușiți voi să vă dați seama… Aglomerația din parcare nu poate însemna decât că turiștilor le face plăcere să vină să se bucure de zăpadă prin aceste locuri mirifice. Iar asta ar trebui să fie un semnal pentru cei care vor să investească aici, pentru primărie și pentru guvern.

Parcarea SRT // Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Surprinzător, în acea sâmbătă nu a fost îmbulzeală nici în parcare și nici pe pârtie. Oamenii locului ne-au spus că rar se întâmplă să fie așa în week-end. Ca să eviți aglomerația, e bine să fii acolo până în ora 9. Să fim bine înțeleși: aglomerația de pe pârtiile de la Transalpina este mult sub celelalte stațiuni mari. Este suportabilă.

Sus la snow-park ne așteptau Bogdan Rusu cu o parte din echipa care se ocupă de întreținere și funcționare: Mânuță și Buu de la forumul Snow Rippers, care modelau kickerele și landingul elementelor din parc. Oamenii aceștia, împreună cu membrii echipei five-O din Baia Mare, formează o gașcă de snowboarderi bine închegată. Pe lângă snow-park, ei se ocupă și cu instructajul și inițierea în snowboarding în cadrul școlii Project Ride. Bogdan Rusu, instructor de snowboarding acreditat pe 2 continente, ne-a acordat și un interviu, pe care o sa îl puteți vedea foarte curând. Ne-a povestit despre AMP, visul lui care s-a realizat prin amabilitatea administratorilor de la Ski Resort Transalpina, despre cum s-a luptat, cum a căzut de multe ori și s-a ridicat, mânat de o singură dorință: să facă cel mai mare snow-park din România. Acum își vede visul împlinit, alături de echipa sa de rideri. Nu a fost ușor să se lupte cu birocrația, să aducă sponsori, să facă rost de bani și să adune oameni de bază în jurul lui. Pe toți îi veți recunoaște după tricoul negru cu logo-ul colorat al AMP, tras peste echipamentul de snow. Am făcut câteva ture cu băieții printre picături, pentru că erau ocupați cu instructajul și cu supravegherea parcului.

Turele din ziua aceea au fost incredibile, senzația de fericire find sporită de powder-ul depus mai ales pe marginea pârtiei și prin pădure, powder care se îngroșa centimetru cu centimetru sub fulgii hotărâți. Au funcționat tronsonul 1 al telegondolei și cele două teleski-uri, restul instalațiilor fiind oprite din cauza ceții. Ne-am dat până când ne-am dat seama că programul pârtiei s-a terminat iar Fery ne-a urat vesel o seară bună, îndreptându-se către ultima gondolă. Noi am alunecat până jos prin semi-întuneric împreună cu Project Ride și Snow Rippers. Pe drumul de întoarcere mă gândeam că nu ai cum să nu iubești un loc dacă trăiești, muncești și te distrezi alături de alți oameni care iubesc locul ăla.

De ce să vii să te dai la Ski Resort Transalpina? Pentru pârtiile bine întreținute (ai zăpadă tot sezonul, fie că plouă sau e secetă), pentru atmosfera mișto de la apres-ski, pentru hot-dog-ul delicios de la terasa de la baza telegondolei, pentru evenimentele originale care au loc de-a lungul sezonului, pentru peisajul care îți taie respirația, pentru a sări pe Adrenalin Mountain Park,  pentru a împărți un vis cu oamenii care lucrează acolo. Aaa.. și pentru Sky cel răsfățat! Fă asta, și încet-încet (pentru că suntem în România) dar sigur, vor fi și locuri de parcare suficiente, restaurante și drumuri mai bune.

În video-ul de mai jos ai să vezi doar o mică parte din ce înseamnă să te dai la SRT.

Ski-si-snowboard.ro recomandă Ski Resort Transalpina. Tu? Te dai?

The post De ce să iubești Ski Resort Transalpina. VIDEO appeared first on ski-si-snowboard.ro.

Deschiderea oficială a stațiunii pentru toţi pasionații de ski și snowboard va avea loc pe 19 decembrie 2014. Programul de lucru al casieriei, cât și al instalațiilor de transport pe cablu (teleski și gondolă) este între orele 09.00-16.30.

Programul de sărbători de la Domeniul Schiabil Transalpina Ski Resort este:

– în ajunul Crăciunului te poți da între orele 09.00-13.00

– pe 25 decembrie 2014, de Crăciun, nu se schiază în stațiune

– pe 26 decembrie 2014 este un program obișnuit, 09.00-16.30

– pe 31 decembrie 2014, se schiză jumătate de zi, 09.00-13.00

– pe 1 ianuarie 2015, Transalpina Ski Resort are porțile închise

– din 2 ianuarie programul revine la normal, 09.00-16.30

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Vă reamintim că pe site-ul ski-si-snowboard.ro există un articol cu toate informațiile necesare legate de Domeniul Schiabil Vidra-Transalpina și un articol cu Snowpark AMP – cea mai nouă investiție din Stațiunea Vidra-Transalpina.

The post Programul de sărbători la Transalpina Ski Resort appeared first on ski-si-snowboard.ro.