Ioana Savu

       Suntem boarderi cu bun-simț, n-avem noi treabă, dar ne mai aud urechile câteodată niște dume ce ne cam calcă pe tail. Din proprie experiență și nu numai, tind să cred că următoarele replici, care încep să-și cam merite și statutul de clișee, ar bucura destul de mult majoritatea boarderilor dacă ar fi, pe cât posibil ocolite sau măcar adresate la “bâză” atunci când chiar nu te poți abține.

1. “Ah, tu porți cască pentru că nu știi să te dai…”

Amuzant sau nu, minunata replică mi-a fost transmisă cu toată încrederea că singurii care ar trebui să poarte cască sunt începătorii. Că sunt un mic kamikaze atunci cand mă chinui cu ceva anume pe pârtie și aterizez în cap de cele mai multe ori până-mi iese… e altă tocană de cartofi. Pentru mine casca e un must have și ar trebui să fie pe primul loc în lista de protecții pentru snowboarding, no matter what, fie că te dai pentru distracție sau în competiții. Și motivul e cât se poate de simplu: Gândește-te că vrei să te dai. Mult. Pentru tot restul vieții și dincolo de ea. Mai mult decât atât, nu porni de la premisa că o să vină un moment al vieții în care o să fii atât de bun încât nici nu-ți va mai trebui cască vreodată.

2. “Vai, de s-ar opri odată ninsoarea asta…”

Ne udăm la picioare, n-avem încălzire în scaune, musai să rașchetăm parbrizul, ne pică fulgul pe nas de ni-l julește, măcar o umbrelă de-aveam…și lista tânguirilor continuă în timp ce eu zâmbesc diabolic privind la ninsoare prin cei 2 metri de geam de la birou, ascultând colegi de muncă cu probleme grave de sezon. Și mă gândesc că trebuie să verific legăturile, să-mi încarc skipass-ul și să o șterg de-acolo, direct în munți. Văd, văd că ninge și nu pot să mă gândesc decât la dragul meu Postăvar, ascuns sub valurile de alb unite cu cerul. Și seara, în drum spre casă, mai dau și de un taximetrist văicărindu-se că “ce iarnă grea, tu copilă… ce geruri, ne prăpădim cu toții mintenaș!”

3. “Da’ ce… mai e zăpadă?!”

Nu, îmi scot placa la un film. Bine, recunosc, era 5 iunie… într-o dimineață când m-am trezit înaintea celui mai șmecher cocoș din sat și m-am urcat în tren direct spre Sinaia. Planul era să ne dam pe una din văile rămase înzăpezite din Bucegi și eu să mă încumet a face primele sărituri. Având în vedere tonele de grade de afară, oamenii se abțineau în măsura în care puteau să nu se uite la mine contrariați că avusesem toate șansele să greșesc anotimpul. Ei bine, n-am greșit și mai mult decât atât, am avut parte de super-zăpadă, cu prima săritură făcută la kicker de un metru și, deși n-am pupat landing frumos (pentru că m am înfipt în el, teehee!), m-a ambiționat să exersez toată ziulica aceea frumoasă de început de vară. Așa că… dacă nu-i zăpadă în fața blocului, sigur nu-i nicăieri 😉

4. “Nu puteai si tu sa alegi ski-ul?”

Păi ba da, numai că nu. Eterna și nemuritoarea gâlceavă dusă la extrem câteodată, căreia unii îi acordă mai multă importanță decât ar trebui. Într-adevăr, boarderule, nu-ți convine, de exemplu, că pierzi viteza atunci când trebuie să ocolesti vreun schior, dar eviți totuși să te opărești și cauți să te dai și off-piste pentru că la urma urmei îți place liniștea muntelui, că de-aia te dai, apreciezi și contribui la pacea de pe munte. Și totuși… deși ești conștient că nu te face mai grozav faptul că ești hater de schiori, ai prefera ca replicile de genul ăsta să rămână în creierele celor care le-au “gândit”, nu?

În altă ordine de idei – sigur te-a lovit și pe tine:

“Hopa, pârtie cu teleski, ce facem?”

Ce să și facem, ne adaptăm. Ba cu o legătură prinsă, ba cu ambele, ba ne tragem pe fese la propriu. Unii boarderi au devenit experți, alții încă se mai chinuie sau nici nu se mai complică să elaboreze vreun skill de urcat mai ușor cu teleski-ul. Primele mele experiențe cu teleski-ul? Să fi fost vreo 10-15 metri de “călătorie”cel mult, în care tot ce făceam era să stau crispată şi să mă închin imaginar, poate-poate ajung şi eu într-un final. N-a fost să fie chiar atunci, dar şi când a fost! Ideea e că pe orice parte ai intoarce și ai suci datele problemei, schiorii vor fi forever avantajați la asta, motivul e lesne de priceput. Cu toate astea, vremurile în care boarderii erau descalificaţi din prima la teleski sunt demult apuse, pentru că, vorba aia…la vremuri grele, şi boarderi pe măsură!

The post Replici de evitat când vorbești cu un boarder appeared first on ski-si-snowboard.ro.

În vară m-am alăturat Echipei ski-si-snowboard.ro și de atunci am știut că o să-mi placă snowboardul. După principiul “vara visăm, iarna practicăm”, am mers pentru prima dată la snow acum trei săptămâni cu prietenul meu și cu un alt coleg de la site și mi-a plăcut foarte mult. I knew iiiiiit! Săptămâna trecuta a avut loc cea de-a treia plecare la snowboard, dar de data aceasta doar cu prietenul. Am fost mai întâi în Azuga și a doua zi am mers în Predeal. Era mult soare, o vreme perfectă pentru snowboarding.

De cum am ajuns pe Pârtia Cazacu Stație (albastră) mi-am pus placa în picioare, am urcat pe banda care ne ducea puțin mai sus și apoi am coborât mica porțiune din pârtie într-o formă ce avea să se numească “frunza”, dar eram departe de coborârea perfectă, eram o frunză de toamnă fără vitalitate si îndemânare. Fiind marți, erau destul de puține persoane, ceea ce mi-a favorizat mai mult loc și timp de joacă pe pârtie. Cum instructor mi-a fost prietenul meu, a stat mereu lângă mine la fiecare coborâre, explicându-mi ce ar trebui să fac, cum ar trebui să stau pe placă, cât și unde greșesc. Minute întregi am încercat să merg corect în frunză, dar mereu ratam nepotrivindu-mi corect brațele, șoldurile, călcâiele, vârfurile ori neîndreptându-mi capul spre direcția unde voiam să merg. De fiecare dată era ceva ce rămânea în urmă. Mă surprindeam cu privirea în față și brațele în spate sau cu șoldurile și umerii într-o direcție și privirea în jos spre placă. Ușor, ușor începuse să-mi iasă și frunza controlată, pentru că în primele două experiențe la snowboard, dar și în prima parte petrecută la Azuga, schimbările de direcție nu erau conștiente. De cele mai multe ori mă duceam într-o parte sau în cealaltă a pârtiei din cauza poziției greșite a corpului. Lucrul care mi-a reușit destul de repede a fost frâna pe cantul din spate, pe care o învățasem încă din prima ieșire la snow.
Am mai dat alte câteva coborâri pe mica porțiune din pârtia dedicată începătorilor și nu târziu am început să fac frunza controlând placa mai bine și îndreptând-o în direcția dorită exact atunci când voiam.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

La puțin timp a urmat coborârea primei pârtii medii. Senzația a fost minunată! Îmi aduc aminte că am trecut printr-o aglomerare de sentimente unice ca: extaz, teamă, libertate, exuberanță, mândrie… Eram pe pârtie, singura responsabilă de situația în care mă aflam și îmi plăcea felul în care mă simțeam. Am trecut și prin scurte momente de panică, realizând abia pe la jumătatea drumului că mă aflu pe o pârtie roșie, cu o înclinație de 29 de grade, însă el m-a încurajat mereu și am continuat. “Alunecam” în zăpadă și eram tare mândră de mine. Muntele, cu grandoarea și infinitatea lui, mi-a dat curajul să-l cobor, m-a ajutat să mă descopăr în alt fel, m-a făcut să vreau să-mi depășesc limitele, iar snowboardul prin zăpadă a făcut drum spre o nouă reușită personală. Sentimentul pe care îl ai este că ești atotputernic printre toți acei munți și brazi și că singurul care are controlul ești tu. Înainte de plecare am încercat să traversez pârtia pe vârfuri și cu chiu cu vai mi-a reușit ceva. Nu am avut control la schimbarea direcției de mers sau la frânare, dar am reușit să merg puțin. Seara ne-am cazat în Predeal la Casa Bunicii, unde am avut impresia că suntem din nou în copilărie, la mamaia acasă. Am mâncat gustos, am băut ceai cald și apoi ne-am culcat.

A doua zi am mers pe pârtiile din Predeal. Vremea a fost la fel de frumoasă și noi la fel de entuziaști. Ne-am jucat puțin pe o pârtie ușoară și apoi am luat telescaunul să coborâm pârtiile mari. A fost pentru prima dată când m-am suit în telescaun și mi-a fost puțin teamă, dar sentimentul că mă aflam acolo era plăcut și-mi dădea o ușoară amorțeală în tot corpul. Am ajuns sus și pentru câteva minute am privit cerul, masivii muntoși acoperiți de zăpadă și am făcut poze. Orașul se arăta foarte frumos printre atâția munți înzăpeziți. Au urmat nu mai puțin de trei pârtii medii ce le-am coborât. Fiind destul de plat pe alocuri traseul, am reușit să experimentez lucruri noi, am mers cu vârful plăcii spre linia de coborâre, am frânat, am căzut, m-am ridicat, m-am rostogolit, timp în care prietenul meu mă filma. Au fost destul de multe porțiuni cu gheață unde am și căzut, dar parcă pantele nu au fost atât de înclinate ca cea de la Azuga pe care o coborâsem cu o zi în urmă …ori poate deja mă acomodasem cu senzația. Am întâlnit și porțiuni plate unde am fost nevoită să-mi dau jos placa din picioare și să merg la pas, am rămas în unele locuri și cu placa în picioare, încercând să mă zgâlțâi și să mă împing spre direcția de coborâre pentru a prinde viteză, am reușit să fac și două “360-uri” cu viteză mică, care mi-au reușit mai mult de teama de a nu cădea, pentru că nu asta mi-a fost intenția. Văzând că nu mai aveam control asupra plăcii, din încercarea de a pune frană, am reușit un viraj pe care neputând să-l mai opresc, a dus la o continuare a mișcării în formă de cerc, și uite așa a ieșit un 360. Și asa a fost și cu cel de-al doilea. Apoi mi-am dorit să merg cu piciorul stâng și apoi cu cel drept în față, spre linia de coborâre a pârtiei. E drept, au fost și câteva căzături incluse din neputința de a frâna prea ușor, dar nu se iau în seamă atât timp cât mi-a reușit ce mi-am propus.

Ne-am distrat, am învățat foarte multe lucruri și lucrul cel mai important este că am căpătat mai multă încredere în mine cu placa în picioare. Martori la ce am văzut și simtit împreună am fost eu și el, cel care a realizat primul filmuleț al trăirilor mele pentru prima dată pe pârtii. A surpins mai mult decât a vrut, de la zâmbete și încruntări, până la coborâri, cazături, 360-uri, frâne și viraje, cu sufletul și entuziasmului lui. Sunt momente ce nu le vom uita niciodată, a fost ceva unic, a fost ceva ce doar trăit poate fi înțeles!

Privirea lui a înregistrat reacții, vorbe, fapte, iar inima lui a surprins emoțiile mele, ce au interferat instant cu euforia mea și am împărtășit într-o clipă tot ce trăisem amândoi. Genul acesta de imagini rămân pentru totdeauna și nu pot fi alterate, înlocuite, șterse sau uitate. 
Te-ai pus vreodată cu capul pe pernă noaptea, gândindu-te că vor urma cele mai frumoase momente din viața ta?

Mulțumesc, Robert!

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

The post 2 zile la snowboard în Azuga și Predeal appeared first on ski-si-snowboard.ro.

Păi… după mai multe ture, vei constata că placa ta s-a zgâriat și au șanțuri destul de adânci în toate sensurile. Te cuprinde un sentiment de milă și deznădejde privindu-le. Ce e de făcut?

Mă voi referi în continuare la placa de snowboard, dar procedeul de ceruire se aplică aproape similar și la schiuri.

În primul rând, nu înjura! Păstrează-ți calmul. Placa ta nu este de aruncat la gunoi! Așa ajunge orice snowboard al oricărui rider care se dă pe majoritatea pârtiilor din România. Pietre, gheață, crengi, toate contribuie la avariile sus-numite.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Așa că ai două opțiuni: fie o duci la un centru de reparații/întreținere, fie o repari tu. Cum? Cu ceară! Pe lângă ceară, mai ai nevoie de: o soluție pentru degresat/curățat, o lama de cutter, un aparat de topit/întins ceara sau un fier de călcat rufe vechi, o riglă din plexiglas, un burete aspru sau o perie cu fire din plastic (chiar și o lavetă aspră). Înainte de a te apuca de treabă e bine să știi că există mai multe tipuri de ceară pentru lustruit snowboardul. Există ceară pe care o poți folosi la rece, pe care o găsești în magazine sub diferite forme (lichidă, pastă sau baton pe care să îl freci de snowboard) sau ceară pe care o vei topi pe snowboard, despre care vom vorbi în continuare aici în articolul Cum îți ceruiești snowboard-ul? din categoria TUTORIALE. Cumpără-ți ceara în funcție de temperatura aproximativă de pe pârtia pe care umează să te dai. Plaja de temperatură în care se încadrează ceara o găsești pe ambalaj.

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Să începem! Cum îți ceruiești snowboard-ul:

PASUL 1

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Întoarce placa, pune-o pe 2 scaune sau fixeaz-o cumva pe un banc de lucru (profesioniștii folosesc niște menghine speciale).

Cu soluția pentru degresat și o cârpă, curăță placa, îndepărtând orice urmă de mizerie. Dacă nu ai soluție, merge și spirt sau o soluție de zeamă de lămâie. Cu lama de cutter curăță resturile de ceară sau de murdărie dacă au mai rămas.

 PASUL 2

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Bagă fierul în priză. În cazul în care ai un fier special pentru ceară, setează din buton temperatura optimă pentru a topi ceara. Fiecare tip de ceară are un punct de topire recomandat de producător. Lipește batonul de ceară de talpa fierului. Ceara se va topi și va picura pe suprafața snowboardului. Nu trebuie să acoperi întreaga suprafață (aproxitmativ 40% ar trebui să fie suficient); insistă cu picurarea asupra zonelor mai avariate.

PASUL 3

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Așază fierul cald pe placă, uniformizând ceara pe toată suprafața. Nu te teme! Placa ta nu se va topi ! Ai grijă ca zgârieturile să se fi umplut cu ceară și nu sta prea mult cu fierul într-un singur loc. Odată terminată această etapă, așteaptă 20-30 de minute ca ceara să se răcească. Mănâncă un fruct sau bea un fresh. Ești pe drumul cel bun.

 PASUL 4

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Cu rigla de plexiglas îndepărtează excesul de ceară de pe placă. Mișcarea se face dinspre “nasul” snowboardului spre “coadă”. Rigla trebuie ținută la un unghi de aprox. 45 de grade față de placă. Ceara care a umplut zgârieturile va rămâne la același nivel cu materialul neatins al plăcii. Îndepărtează complet ceara de pe canturile de fier.

PASUL 5

Click pe imagine pentru afișarea ei în întregime

Cu buretele cel aspru/peria sau cu laveta, lustruiește placa, apăsând cu nădejde! În felul acesta vor fi uniformizate și ultimele resturi de ceară. Mișcarea se face pe lungimea plăcii de snowboard. Termină de băut fresh-ul dacă nu ai facut-o. Ai terminat!

  PONTURI

Dacă vrei să fii absolut sigur că a dispărut orice urmă de mizerie, înainte de a începe ceruirea propriu-zisă, aplică un strat de ceară moale (pentru temperaturi mai ridicate), așteaptă să se răcească, apoi curăț-o. Înlătură și cele mai mici rămășițe, apoi urmează pașii de la Cum îți ceruiești placa de snowboard?. 

Cu toate că fierul de rufe cel vechi își face treaba, recomandăm folosirea unui fier special pentru ceară. Datorită posibilității de a controla temperatura de topire, ceara își va păstra proprietățile fizice și chimice, pe când, în cazul topirii cu un fierul vechi, ceara poate suferi procese distructive în structură.

 Te dai?

The post Cum îți ceruiești snowboard-ul? appeared first on ski-si-snowboard.ro.