“Pentru race sunt prea bătrână, pentru freestyle la fel… Mi-a mai rămas freeride-ul. Când am intrat la club, să știi că am fost destul de varză, adică nu eram vreo schioare… Nu am cum să mă apuc de altceva… Poate croșetatul, dar e în paralel cumva.”

Sonia Drăgan – foto Adrian Stoica

Care este prima ta amintire legată de schi? Ce ai simțit când ai pus prima oară schiurile în picioare?

Prima mea amintire?… La Predeal, unde este telescaunul acum, pe păntuța aia care coboară în parcare… aia a fost prima mea pantă din viață. A fost traumatizant pentru că nu știam absolut nimic, nici tata nu a știut să îmi explice exact cum se face și a zis că dacă nu cobor, rămân acolo. Mi s-a părut panta vieții mele . Aveam niște schiuri galbene de plastic cu… șirețel

Tu ești instructor de schi. Există diferențe între metoda de predare după care ai învățat tu să te dai și cea după care se predă acum?

Nu mai e școala veche după care am învățat noi când eram la club. S-a schimbat stilul, având în vedere că schiurile acum te ajută foarte mult, nu mai depui atâta efort. Gândește-te că noi ne dădeam la club pe schiuri de 1,70… 1,80. Eu mai aveam niște schiuri de la tata care aveau 1,93 parcă… Iar eu am 1,55. Dimensiunea ideală se stabilește în funcție de ce vrei să faci. De exemplu eu acum mă dau pe 1,68, freeride touring, și am găsit compromisul perfect, astfel încât să mă dau cu ele în absolut orice fel de zăpadă. Bine, nu foarte mare, dar la noi în țară nu este cazul. Pentru predat am niște schiuri de parc, foarte ușoare, foarte drăguțe și foarte simpatice.

Cât de mult a contat norocul dar și munca în formarea ta ca rider?

A fost un noroc, pentru că mulți nu au posibilitatea asta. O perioadă nu m-am dat atât de mult pentru că trebuia să îmi plătesc urcările, ski-pass-ul, și știți foarte bine că Sinaia nu este cel mai ieftin loc de pe Pământ. Am vrut să fiu mai bună tot timpul. E vorba mai degrabă de automotivare… Cred că cea mai faină competiție la care am participat a fost la Borșa, organizată de Ion Trandafir. Acolo au fost vreo 23 de băieți iar eu singura fată. Și Ion a zis că n-am ce să-ți fac, categorie pentru tine nu pot să fac, așa că o să te dai cu ei. Asta e… Nu-i nimic, am zis. După competiție mi-am dat seama că nu sunt chiar atât de varză, având în vedere că din 23 am fost a 9-a sau a 10-a… Acolo au fost toți schiorii de top de la noi din freeride. Cu cât te dai mai mult cu oameni care sunt peste tine, te pompezi mai tare și înveți foarte mult de la ei… Cred că asta e ideea, să devii din ce în ce mai bun.

Sonia Drăgan – facebook/Sonia Drăgan

Ce instructor te-a influențat cel mai mult?

Florin Juncu. Avea un stil de predat foarte mișto, să te motiveze și să îți arate că poți. Îmi spunea: este foarte simplu: tu controlezi schiurile! Având în vedere că în schiul de performanță cam asta era ideea, să tragi cât mai tare, să fii acolo, plus că pe vremea aia eram foarte mulți, trebuia să fii tot timpul pompat. La mine acum nu mai pun accent pe treaba cu “învingătorul”. Este bine că lumea mai vede și pe altcineva pe podium… De exemplu în primul an la Oslea nu am câștigat. A fost ok, nah… primul an, la anul vin din nou, mai merg și eu un pic

Pe ce fel de zăpadă preferi să te dai?

Nu prefer powder-ul neapărat. Nu mă interesează ce fel de zăpadă este… Bine, nu te gândi că îmi plac scoicile și gheața, dar dacă asta e, pe asta mă dau. Pentru că și asta te formează și îți formează stilul. Dacă vezi că poți să te dai în orice… cam asta contează.

Asculți muzică atunci cînd te dai?

În ultimii ani am renunțat să ascult muzică, pentru că te pompează foarte tare și nu mai ai contact cu realitatea. Eu mi-am lua câteva trânte destul de nasoale. Îți vine să te dai mai tare. Depinde și ce asculți, evident. Dacă e zăpadă faină și te dai cu flow, e ok, dar dacă am o linie care îmi place și mai pot să dau și un drop, deja altfel stă treaba.

Sonia Drăgan – foto Cosmin Irimia

Ai declanșat vreodată o avalanșă la care să zici frate, am pus-o?!… Care a fost cea mai periculoasă experiență pe schiuri?

Anul trecut, pe Firul Papagalului, pe bucata aia de plat pe care o știe toată lumea, înaintre de intrare în fir, a plecat o bucată de vreo 100 și ceva de metri, dar nu a curs foarte mult… cam 10-15 metri. Eu am scăpat ca o garofiță ce sunt Eram cu un prieten care tocmai își luase o pereche nouă de schiuri de freeride, cu legături noi, și a zis că vrea să meargă și el. Hai p-acolo, ca nu ne-am dat și sigur nu e nicio urmă! Eu m-am oprit la un moment dat, iar când s-a oprit el lângă mine a plecat toată bucata de zăpadă. eu m-am speriat mai mult că l-am lovit pe el… I-au sărit schiurile din picioare. M-a lovit, m-am dat peste cap, într-o fracțiune de secundă nu știu cum m-am întors și eram deja pe versantul celălalt.

Care sunt cele mai bune locuri de freeride de la noi din țară? Dar din afară?

N-am explorat foarte mult, mai am mult de explorat, dar preferatele mele sunt Bâlea și Bucegii. Și Sinaia, evident. Atâta timp cât este zăpadă, ce mai contează pe unde te dai? În Italia îmi place foarte mult zona Valle d’Aosta și mai nou, de anul ăsta, Hop Fugen din Austria. Italia îmi place pentru că are niște munți și o zonă imensă de freeride, de-aia se mai și numește Freeride Paradise. Acolo nu ai timp să te dai… am mers 5 ani de zile acolo și nu ai timp să te dai peste tot pe unde vrei. Într-un an am stat două săptămâni în Italia, două în Franța. În Franța n-am văzut strop de zăpadă în afară de ce ninsese și cea artificială, pe când în Italia, deja a doua oară când am fost, a nins de am zis că nu-i adevarat!

Ce te dă pe tine pe spate în materie de schi?

Orice înseamnă echipament de schi, de outdoor, de munte… îmi pierd nopți întregi citind review-uri, mai nou am “boala” echipamentului foarte ușor. Sper să nu ajung la ăla foarte, foarte ușor Îm place să știu cam tot ce se întâmplă, tot ce iese nou, care sunt materialele, prețurile… Am avut ocazia să merg la ISPO, la jurizarea produselor de schi… Oamenii de acolo sunt la alt nivel, iau materialul, se uită la el și îți spun totul despre el, tot ce poți să-ți imaginezi.

Tu iubești freeride și backcountry. Totuși, ai vreun trick preferat pe care îl faci sau care ți-a reușit la un moment dat?

În ultimii ani nu am mai fost în vreun park, dar îmi place să mă distrez așa… nu pot să zic că îmi plac țevile. La bigair bag, demult tare, pe la începuturi, încercam să fac un 540 și a ieșit un cork. Îți dai seama că nu am mai încercat de atunci.

Sonia Drăgan – facebook/Sonia Drăgan

Care este vârsta potrivită pentru un copil ca să se apuce de schi?

Poate să înceapă de la 3 ani, dar trebuie să îl aduci apoi la schi an de an. Mi întâi, însă, trebuie să vezi dacă îi place, pentru că aia e problema maximă. Trebuie să fie ca o joacă… În primii ani efectiv te joci cu el și îl lași să alunce. Mulți au impresia că dacă l-ai dus la schi o săptămână, o să iasă schior. Nu o să iasă niciodată schior într-o săptămână. Plus că în anul următor trebuie să-i readuci aminte tot ce a învățat. Vârsta asta, până la 7 ani e un pic dificilă.

Cât de greu este să obții sponsorizare în România?

Este foarte complicat. La noi în țară sunt foarte puțini oameni sponsorizați. Cu echipament eu am avut noroc, din 2009 am colaborat foarte frumos cu cei de la Armada. în perioada în care am fost la juniori primeam ceva echipament, dar nu era suficient. Banii se duceau mai mult la seniorii care ajunseseră deja să se ducă la competiții afară. Nu existau atât de mulți bani, încât să ne susțină pe toți. Ca să te duci în afară îți trebuie bani. Aș merge în Freeride World Qualifier… aș merge la toate competițiile, dar avâd în vedere că sunt vreo treizeci și ceva… să mergi la fiecare etapă… faci un calcul simplu, minim 500 de euro… îți dă puțin cu virgulă. Nu există un sistem ca afară, gândește-te că acolo piața este foarte mare, ei își permit să își ia niște oameni, să le dea niște bani, însă numai cei foarte buni ajung să se plimbe așa cum îi vezi tu în filme.

Cum te antrenezi vara?

Mă dau cu bicicleta, merg pe munte foarte mult, anul ăsta am zis că mă apuc de cățărat… zic de vreo câțiva ani , dar n-o s-alerg niciodată, ăsta e un lucru pe care n-o să-l fac nici măcar pe munte! La vale! La vale, pe munte îmi place!

The post Profil de rider – Sonia Drăgan VIDEO appeared first on ski-si-snowboard.ro.

“Am primit niște bocanci nr. 44… eu port 40 jumate… M-am dus pe munte. Primeam câte doi lei să urc pe teleski. Cădeam… nu mă mai primeau încă o dată. Aveam o singură șansă pe week-end”, povestește Bobo despre cum a început să se dea.

Mentorul lui și omul care l-a remarcat și l-a ajutat mult este nimeni altul decât Kinda Geza. Nu cred că mai e cazul să mai spun cine e Geza. Cu toții îl iubim și îl respectăm pe acest călăreț singuratic, campion al României de vreo 6 ori. Bobo a încercat să se dea și cu schiurile dar nu i-a plăcut. I se pare mai cool stance-ul și poziția pe snowboard. “Mama spune spune că e mai periculos așa.” spune el.

Când nu e zăpadă, Adolf Bobo se dă în continuare. Este unul dintre cei mai buni skateri din țară. “O bordură, o pereche de teniși, skateboard… sunt de ajuns. Mă dau de fericire! “ Mai nou a descoperit că are o nouă pasiune – biciclitul; participă la concursurile de downhill ca să bată femeile . Liniștiți-vă, omul nu e vilolent. Sunt câteva concurente talentate care se dau și nu vrea să fie în urma lor, atâta tot.

Privindu-l, mi-am dat seama că talentul cu care a fost înzestrat ar fi nimic fără hotărâre, ambiție și multă muncă. Ăăă.. muncă? Ce muncă? Omul ăsta își trăiește visul și nu ai cum să nu te molipsești și tu de starea lui de fericire atunci când eși alături de el pe munte. El nu simte munca. Simte visul. Aievea. Chiar – tu ce ai de gând?

The post VIDEO: Profil de rider – interviu cu Adolf Bobo appeared first on ski-si-snowboard.ro.

Apăsați butonul CC pentru subtitrare! 

Salut, Marco! bine ai venit în România, este a doua oară când vii aici…

Da.

În interviul de anul trecut ne-ai spus că nu ai apucat să te dai încă în România. S-a schimbat situaţia între timp?

Nu, am fost anul trecut aici la eveniment, după care am fost atât de ocupat în resul iernii, încât nu am mai putut să mă întorc, dar mă bucur să fiu din nou aici anul acesta. E atât de tare, anul trecut s-a organizat Burton Riglet Park şi nu era foarte multă lume, iar acum am venit aici şi este nebunie, şi asta este atât de bine pentru snowboarding, mai mulţi copii se implică, mişcarea per ansamblu a crescut şi mă bucur să văd asta.

Zi-ne, te rog, câteva cuvinte despre filmul pe care îl vom vedea în seara asta. Este un film nou?

Da, vă voi arăta un ”Grillosode” de anul trecut, dar este o versiune care nu a fost lansată, Este destul de specială, de fapt nimeni nu a văzut-o şi este o premieră. Apoi vom arăta un profil de rider pe care mi l-au făcut cei de la RedBull, după care vom vedea premiera mondială a ”Fullpart”, care practic este o colecţie ale celor mai bune trucuri ale mele din sezonul trecut, film care a fost terminat abia aseară şi noi îl vom vedea azi pentru prima dată.

Ai avut situaţii ieşite din comun, comice sau chiar periculoase în timpul filmărilor?

Da, da, am avut, de fapt a fost un rail pe care mă dădeam şi pe care am avut o căzătură foarte nasoală, am avut noroc că nu m-am accidentat dar tot a trebuit să fac o pauză până m-am recuperat, a fost destul de greu pentru că s-a întâmplat chiar în ianuarie şi a trebuit să mă odihnesc câteva săptămâni, dar, din fericire totul a mers conform planului în restul sezonului şi nu am mai avut probleme. Am căzut direct pe rail şi m-am lovit chiar în coaste. Am luat-o destul de bine, de fapt

Ne bucurăm că ești bine. Zi-ne câte ceva despre ţara ta, despre stațiunile de schi şi snowboard din Slovenia. Cum este să te dai în Slovenia?

Slovenia e super tare, avem munţi foarte frumoşi şi multe staţiuni foarte bune, dar snowboardingul nu este atât de dezvoltat acolo, avem câteva parcuri dar care sunt destul de mici şi nu avem astfel de evenimente şi simt că ar trebui să ne implicăm mai mult să împingem mişcarea, să o facem să crească, şi văzând ce s-a întâmplat aici eu trebuie să mă implic în mai multe astfel de evenimente pe viitor.

Sunt mai mulţi schiori în Slovenia decât snowboarderi?

Nu, sunt mulţi snowboarderi, dar pentru că locuim atât de aproape de Austria, mereu mergem în Austria, Faptul că suntem aproape de Alpi este un mare avantaj pentru noi. Sunt şi schiori dar şi mulţi snowboarderi.

Care este set-upul tău preferat când te dai?

De obicei folosesc destul de multe plăci diferite, deoarece Burton face plăci pentru orice tip de alunecare, așa că atunci când mă dau pe stradă folosesc un NAME DROPPER, un ’51, e o placă foarte moale, pentru snowpark folosesc un PARKITECT, care e o placă specială pentru parc şi care este foarte bună pe railuri şi sărituri petnru free-ride folosesc mai multe… în ultimul timp m-am dat cu un PROCESS OFF AXIS, e o combinaţie foarte bună pentru sărituri dar şi pentru powder, sau TRICKY PONY, dar şi altele. Eu folosesc plăci diferite când mă dau.

Foloseşti numai echipamente noi, sau odată ce te obişnuieşti cu un echipament îl foloseşti doar pe acela?

Nu, clar folosesc numai echipamente noi pentru că tehnologia pregresează şi cu cât o placă este mai nouă, cu atât este mai bună şi ultimele apariții au ultimele componente care au evoluat, iar eu le folosesc pentru că sunt mereu mai bune decât ce am avut înainte.

Cât de geru îi este unui rider nou să-şi gaseaescă un sponsor? Cum a fost pentru tine? Este destul să fi talentat şi să te antrenezi din geru sau trebuie să fi şi puţin norocos?

Când eşti tânăr, multe lucruri depind de mediul în care creşti, de părinţii tăi… Unii oameni sunt mai capabili fizic decât alţii când sunt copii, dar talentul este ceva care te va duce doar la jumătate din drum. Eu cred că atunci când eşti foarte tânăr ai nevoie să te dai cât de mult poţi, iar dacă părinţii tăi te pot ajuta şi tu iei treaba asta în serios şi încerci să te dai de dimineaţă până seară cât de mult poţi, vei deveni mai bun. Cu ajutorul internetul, cum este în ziua de azi, este destul de uşor să fi observat dacă eşti bun la ceva. Poţi arată lumii mult mai uşor ceea ce faci, față de timpul în care am crescut eu… Eu cred că cheia este să te dai cât de mult poţi, să progresezi în fiecare zi ca să ajungi la un anumit nivel şi apoi lucrurile pur şi simplu se întâmplă de la sine dacă ai puţin noroc.

Care este snowboarderul tau preferat?

Sunt destul de mulţi… în parc aş zice Mark McMorris şi apoi îl respect pe Terje Haakonsen, care este o legendă şi încă are un control extraordinar al plăcii, apoi sunt destul de mulţi copii care vin din urmă ca Roppe Tonteri din Finlanda, e super bun… Max Zebe din Italia, e un jibber foarte bun, sunt atât de mulţi, dar eu încerc să fiu atent şi să respect pe toată lumea, pentru că toţi au câte ceva deosebit şi încerc să văd ce e mai bun în toți.

Ai avut ocazia să te dai alături de ei?

Da, îi ştiu pe toţi destul de bine, pe Terje îl ştiu chiar de la început, de 15 ani… şi pe Mark îl ştiu de când era copil, cred că l-am cunoscut când avea 15 ani şi este de uimitor să îi vezi pe toţi, ce se întâmplă cu ei, cum evoluează, cum ajung rideri mai buni şi cât de mult iubesc ei snowboardingul.

Ce planuri ai pentru sezonul acesta? Ceva filme noi?…

Da, plec trei pentru săptămâni în SUA, săptămâna viitoare, o să mă dau acolo, o să şi filmez, mai mult pentru social media, clipuri scurte, le numim ”Grillograms” şi apoi… Este deja decembrie, deci cam începe sezonul şi vom începe să filmăm, avem un proiect care durează doi ani. Îl vom filma în toată lumea şi îl vom face ca un documentar, dar teraba e secretă deocamdată şi nu vă pot dezvălui prea multe, dar vom face asta cam tot sezonul.

The post Video EXCLUSIV – Interviu cu Marko Grilc, rider Burton appeared first on ski-si-snowboard.ro.

Dan “Toni” Anton, directorul tehnic de la Arena Platoș, a acordat în exclusivitate un interviu pentru ski-si-snowboard.ro. Toni ne-a povestit despre fun-park, despre echipa fresh-meat, despre zăpadă, prieteni și distracție, despre ce se va întâmpla pe viitor în stațiunea pe care o conduce.

The post Video: Interviu cu Dan “Toni” Anton, director tehnic la Arena Platoș appeared first on ski-si-snowboard.ro.